Caile ferate din Alaska
O calatorie cu trenul prin cel mai nordic stat din SUA va permite sa va bucurati de natura salbatica si neumlata, de o frumusete rapitoare.
Constructia celor 756 km de cale ferata intre Seward si Fairbanks a inceput in 1904, pentru a asigura prelucrarea resurselor naturale locale. Pana in 1912 se montasera 116 km de sine, iar doua companii feroviare falimentasera, motiv pentru care a fost infiintata compania de stat Alaska Railroad (ARR) si, in 1923, a fost finalizata cu succes constructia liniei.
PE SINE, PE USCAT SI PE APA
In 1943 a fost construita si ramura suplimentara din Portage pana in Whittier, cu o lungime de 11 mile (17,7 km). In plus, in 1972, aceasta a fost continuata pana la aeroportul din Fairbanks. In 1985, ARR a trecut in proprietatea statului, prin nationalizare. A devenit unica linie ferata din SUA pe care se efectueaza atat transport de marfa, cat si de pasageri. La 15 iunie 1944, caile ferate din Alaska au dat in exploatare primele locomotive Diesel dar, cu toate acestea, locomotivele cu abur au ramas in functiune pana in 1966.
In 1964, calea ferata a fost grav afectata de un cutremur puternic si a fost necesara reconstructia unei parti din tronsoanele cu destinatia Sud, cu plecare din Anchorage. Circulatia trenurilor spre Seward a fost reluata doar ulterior, dupa multe luni.
Reteaua feroviara din Alaska nu este legata direct de restul retelei feroviare din SUA. Trenurile ajung in SUA pe apa. O ,,garnitura maritima” de barje fara motor, cu capacitate de pana la 50 de vagoane de marfa este tractata pana la portul de destinatie. Calatoria din Whittie pana in porturile Prince Rupert (cca. 1500 km) sau Seattle (2500 km) dureaza mai mult de o zi. Acestea sunt cursele de ferbot cele mai lungi din lume.
VEDETA: DENALI STAR
Pe caile ferate din Alaska circula o mare varietate de trenuri. Astfel, circula impreuna cu vechile automotoare Budd si trenul Denali Star, echipat cu tehnologie de ultima generatie.
Vagoanele Denali Star sunt supraetajate, cu o galerie panoramica vitrata la etaj, sub care se afla bucataria, restaurantul si o terasa panoramica deschisa. Masute de restaurant se gasesc si in galeria panoramica, pentru ca pasagerii sa se bucure de peisaj in timp ce-si asteapta comanda.
Mersul trenurilor Denali Star intre Fairbanks si Anchorage este unul din cele mai simple din lume: trenul pleaca la 8:15 dimineata, ajunge seara, iar orarul este acelasi si pentru retur. Trenul circula la viteze de 60-80 km/h. Traseul trece prin taigaua cu paduri intunecate de conifere, pe malul raului Nenana si traverseaza Parcul National Denali. Tronsonul pana la gara Denali este deosebit de pitoresc: trenul trece printr-un canion adang si ingust, unde se pot face fotografii minunate la lumina zilei.
In gara Parcului Denali coboara cam 90% din pasageri. Aceasta nu ne mira deloc, dat fiind parcul e unul dintre locurile cele mai frumoase din Alaska. Aici pasagerii se pot bucura de minunatele peisaje nordice: versantii inzapeziti ai Muntilor Alaska, printre care si Masivul McKinley, al carui pisc, la 6193 m, este cel mai inalt din Statele Unite, lacurile, ghetarii si nenumaratele rauri. De asemenea, puteti vedea ursi grizzly plimbandu-se linistiti pe singurul drum din parc si turme de karibu boreal pascand in fata aparatelor foto ale turistilor, oi Dall si elani giganti, care pot ajunge si pana la 500 kg.
De aici, trenul nu pleaca gol: aici il asteapta calatorii care au vizitat deja parcul si care vor umpe din nou vagoanele. Peisajul care urmeaza nu e mai putin pitoresc: canioane si viaducte inalte, trecatori adanci, rauri si lacuri, coline acoperite de paduri de conifere ori de foioase.
IN MIJLOCUL STATULUI
Alaska e rareori vizitata de turisti iarna. Trenurile circula, dar sunt marfare, in marea lor majoritate. Deoarece calea ferata din Alaska are o singura linie, trenurile trec pe linie moarta din doua in doua, lasand sa treaca altele. Dupa statia Honolulu urmeaza viaductul inalt peste trecatoarea Hurricane Gulch. Din gara Hurricane pana la Talkeetna mai circula o garnitura periurbana, deoarece nu exista acces auto intre localitati. Trenul se opreste la cererea calatorilor: pe intregul traseu de 92,7 km pasagerii pot sa opreasca trenul oriunde si sa urce daca flutura o batista alba.
Acesta este ultimul tren din tara care mai ofera acest serviciu.
Dupa inca o serie de opriri, trenul ajunge in Anchorage, capitala statului si cel mai nordic oras mare din SUA. Aici locuieste 42% din populatia Alaskai. Aparut ca baza pentru constructia caii ferate, orasul ramane si in ziua de azi centrul transporturilor, viata lui fiind strans legata de cea a portului si a aeroportului international. In apropiere se afla Muntii Chugach si parcul national omonim.
DRUMUL SPRE GHETARI
Traseul trenului Glacier Discovery, cu plecare din Anchorage, este cu mult mai scurt decat al celui precedent: garnitura are doar vagoane din clasa economica, dotate cu dulapuri cu fierastraie, topoare si leviere, instrumente absolut necesare, in situatii extreme, in calatoriile pe caile ferate din Alaska.
Dupa Anchorage, trenul parcurge estuarul Turnagain Arm (estuarul reintoarcerii), parte a estuarului Cook, unde turistii pot sa priveasca uimiti cum apa intra sau iese din estuar: diferenta de nivel intre aflux si reflux este una din cele mai mari din Alaska, depasind, uneori, 10m. Adeseori, pe stanci pasc pitorestile oi Dall, pentru care mecanicul reduce viteza special. In deplin acord cu numele sau, trenul isi duce pasagerii pana in Whittier, aproape de stramtoarea Prince William, de unde, cu vase de agrement, isi continua calatoria de 233 km catre cei 26 de ghetari.
Trenul Coastal Classic merge mai departe, spre Seward. Aici se pot vedea pe fereastra trenului cativa ghetari, iar de la gara-terminus se poate pleca intr-o calatorie nautica de 180 km in jurul celui mai mare ghetar, pe cale sa se topeasca. Se poate observa cum se desprind si cad in mare bucati de gheata de dimensiunea unui bloc de apartamente. De asemenea, se pot admira fiordurile nemaipomenit de frumoase si se pot observa balene, foci, morse si nenumarate pasari marine.