TrainPedia.ro Istoria căilor ferate și a locomotivelor istorice
Related Articles
Acest traseu, care traverseaza muntii Norvegiei intre Dombas si Andalsnes este unul dintre cele mai pitoresti din Europa.
Calea ferata Rauma din Norvegia este o ramura a faimoasei cai ferate Dovre, care leaga Oslo de Trondheim. Incepe din Dombas, localitate aflata pe unul din nenumaratele platouri din provincia Oppland. De aici, pe o linie neelectrificata simpla, trenurile circula vreo 100 km, pana la tarmul Oceanului Atlantic. Gara-terminus este Andalsnes, port din fiordul Romsdal.
Coborand din munti spre ocean, calea ferata Rauma trece peste poduri si prin tuneluri incantatoare. Afara se succed peisajele nordice, unul mai frumos decat altul.
CONSTRUCTIA PASNICA DIN ANII DE RAZBOI
Incercarile de a extinde calea ferata spre fiordul Romsdal au inceput in 1869. In 1874 s-a infiintat si o societate pe actiuni pe plan local. Dar decizita de a construi calea ferata a fost adoptata de parlament abia dupa 34 de ani, in 1908.
In 1912 au inceput, in sfarsit, lucrarile de constructie. Acestea au durat 12 ani si au coincis, partial, cu Primul Razboi Mondial. In acea perioada era dificil sa se obtina materiale si utilaje grele pentru uz civil si, prin urmare, multe lucrari de constructie s-au efectuat manual. Doua portiuni ale traseului, cele mai dificile din punct de vedere terhnic, sunt viaductele din piatra naturala: Jora Bru, langa Dombas si Kylling Bru, langa Verma. Tunelul Stavem, construit in curba, s-a transformat in simbolul liniei feroviare Rauma. Calea ferata a fost inaugurata festiv in toamna lui 1924.
A aparut rapid ideea de a pune in circulatie trenuri turistice. In 1927 circulau deja 27 de garnituri turistice intre Andalsnes si Bjorli. In Bjorli s-a construit chiar in cladirea garii un restaurant cu 700 de locuri.
NEDINAMITATA, DAR UITATA
In al Doilea Razboi Mondial, regiunea s-a aflat in zona ocupata de germani. Dupa invazia din 1944, acestia au considerat ca linia ferata Rauma era de interes strategic si urma sa fie scoasa din functiune, prin dinamitarea viaductelor.
Datorita constructiei solide, planurile nazistilor au fost zadarnicite.
Dupa razboi s-a reluat circulatia trenurilor turistice, dar in urmatoarele decenii interesul pentru aceste calatorii a scazut si, dupa o vreme, respectivele trenuri au fost scoase complet din circulatie. In anii 1900 s-a inregistrat un nou elan al turismului feroviar si au devenit deosebit de populare calatoriile cu trenul cu abur.
AUTOMOTORUL TALENT SI DOUA LOCOMOTIVE CU ABUR
In 2000 locomotivele Di3 folosite pana atunci pentru trenurile de pasageri au fost inlocuite de automotoarele Bombardier (fosta Talbot) Talent tip 93. Desi rezultatul a fost reducerea duratei calatoriilor, a insemnat si reducerea confortului pasagerilor pe aceasta ruta lunga si, de aceea, decizia a fost considerata discutabila mult timp.
Garniturile d emarfa, destul de rare pe acest traseu, sunt tractate de locomotive Di8.
In plus, pana in 2007, au existat pe tronsonul Andalsnes-Bjorli cateva trenuri trase de locomotive cu abur, mutate, ulterior, la Muzeul Feroviar al Norvegiei. Impresia lasata este de neuitat, deoarece diferenta de nivel de 600 m necesita locomotive cu specificatii clar definite. Pe traseu au circulat doua locomotive: 30 271, o locomotiva standard de tip 2’C-h4 a Cailor Ferate Norvegiene, construita in 1914, si 63a 2770, fosta 52 germana (52 2770 a Cailor Ferate Imperiale Germane), construita de compania Henschel in 1944.
MINUNILE DE PE CURSUL RAULUI RAUMA
Peisajele caracteristice platoului Dombas s-au format in decursul ultimei glaciatiuni. In partea cea mai inalta, ruta cu pornire din Dombas parcurge lunca larga a raului Lagen. Abia in Bjorli, cam pe la mijlocul calatoriei, intra trenul in regiunea Romsdal, cu valea raului Rauma. De aici, peisajele devin nemaipomenite. Pe intreg cursul raului se pot vedea cascade si cataracte, iar ruta coboara aproape 500m in altitudine. Pentru coborarea in siguranta se coboara de doua ori in spirala.
La km 413 se afla tunelul Stavem, construit in curba, cu o lungime de 1396m, in care trenul face o intoarcere cu 180°. Nu departe de tunel se afla un hidrant de pe vremea locomotivelor cu abur. Acesta e alimentat dintr-un parau invecinat si este folosit pentru cursele turistice. Imediat se intra in tunelul Kylling, iar apoi se traverseaza raul pe viaductul omonim. Pe panta de 426m, cu o inclinatie de 20‰, a fost construit viaductul din otel Foss Bru.
PRINTRE CASCADE SI STANCI
Peisajul se schimba din nou: Avem in fata ochilor o vale la altitudine mai mica de 100m, inconjurata de munti inalti de pana la 1800m. De pe ambii versanti curg cascade, care, uneori, nici nu ajung pana in vale, ci se imprastie in aer in picaturi fine. In curand ajungem la Peretele Troll, cel mai inalt perete in surplomba din Europa, de 1000m. In sfarsit, valea se deschide si de la km 458 trenul se apropie de ocean, incheindu-si calatoria in Andalsnes.
Din cele 23 de opriri initiale de pe calea ferata Rauma s-au pastrat pana azi doar gara Lejsa, halta Lesjaverk si gara Bjorli, iar in rest trenul nu opreste sau opreste doar la nevoie.
