joi , decembrie 3 2020

Calea ferata Semmering

Cu mai bine de 150 de ani in urma, Karl von Ghega a construit prima cale ferata alpina din Europa.

Arhiducele Ioan de Austria venise cu ideea scurtarii caii ferate proiectate intre Viena si Trieste prin pasul Semmering, in loc sa treaca prin Ungaria, ocolind Alpii Occidentali. In 1841, ministrul Karl Friedrich von Kübeck dispunea sa se construiasca magistrala, deoarece in 1842 exista deja calea ferata intre Austria Inferioara si Gloggnitz, iar din 1844, cea din Styria pana in Mürzzuschlag. Aceste gari terminus au fost conectate abia in 1854.

CUM SE TRECE PRIN PASUL SEMMERING?

De la bun inceput au existat opinii divergente in privinta celui mai bun mod de a trece pasul Semmering, multi considerand ca pentru aceasta ar fi necesara o cale ferata cu cremaliera sau un funicular. Dupa o vizita de studii in SUA, inginerl Karl von Ghega a prezentat in 1844 planul sau de construire a caii ferate cu sine normale prin pasul Semmering. Traseul excelent planificat si locomotiva moderna, construita cu participarea lui Von Ghega, trebuiau sa contribuie la parcurgerea pasului. In 1848 a fost aprobat acest proiect ambitios. nu in ultimul rand in vederea reducerii somajului in contextul miscariilor sociale de amploare ale momentului. Karl von Ghega a condus lucrarile de constructie, iar la 17 Iulie 1854, in timp record de doar 6 ani, a fost data in exploatare prima cale ferata alpina pe linie lata din Europa. Pana la urma s-au construit mai multe tunele, viaducte si poduri decat proiectase, din cauza numeroaselor defileuri si creste muntoase, precum si din cauza unor probleme neasteptate de natura geologica.

IN PATRIMONIUL UNIVERSAL

Pentru vremea sa, calea ferata a fost o realizare extraordinara, atat din punct de vedere tehnic, cat si organizatoric, dar a implicat si pierderi mari. La constructia caii ferate au participat aproximativ 20000 de muncitori (dintre care aproape o treime erau femei). Mecanizarea aproape nu exista, nu ajungea praful de pusca, cu o putere mai redusa decat a dinamitei, inventate abia mai tarziu, astfel incat conditiile de munca erau grele. Drept urmare, au murit 89 de persoane in timpul muncii si inca aproape 1000 in lazarete din cauza de epidemii, in principal de tifos si holera. In 1998 calea ferata Semmering a devenit obiectiv al Patrimoniului Universal al UNESCO, in calitatea sa de realizare inginereasca extraordinara a secolului al XIX-lea. In gara Semmering a fost ridicat un monument in memoria lui Karl von Ghega.

Frumusetea regiunii muntoase pe care o parcurge calea ferata atrage o multime de turisti. Semmering este acum o statiune balneara si de schi de mare popularitate. Pistele de schi si snowboarding nu sunt populare

Viaductul peste Kalte Rinne

doar datorita frumusetii peisajului.

Acestea se afla la o altitudine suportabila pentru oameni, de 1350 m si sunt potrivite chiar si pentru schiorii incepatori si copii. In plus, patru dintre piste au iluminat in nocturna, ceea ce sporeste placerea schiatului. Exista si un traseu de schi-fond: 12 km prin aceleasi peisaje incantatoare. Vor fi multumiti si sportivii experimentati. Ei se bucura de pistele de dificultate mare si extrema, cu o diferenta de nivel de 858 m, destinate competitiilor internationale de schi alpin, precum si de pista de boardercross si de snowboard park-ul cu dificultate destul de ridicata.

LOCOMOTIVELE ALPINE

La proiectarea caii ferate Semmering nu existau inca locomotive adecvate pentru pantele planificate. Asadar, a fost nevoie sa se construiasca o serie speciala de locootive. Locomotiva cu tender cu dispunere 3-2-0 a

osiilor din seria Engerth putea sa tracteze pe munte o garnitura de pana la 140 t. Calea ferata Semmering a continuat sa creeze, si in anii urmatori, noi standarde pentru constructia austriaca de locomotive.

Dupa electrificarea din 1959, pe traseu au inceput sa circule locomotive din seria 1010 cu sase osii. Totusi, acestea nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor, mizandu-se pe o imbunatatire limitata a celor cu patru osii. Pana in anii ’80 greul l-au dus locomotivele din seriile 1042 sau 1142. Acum traseul este deservit de locomotivele Thyristor, in serviciu de mai bine de un deceniu si, de asemenea, de locomotivele Taurus din seria 1044. In plus, pana in 2006, calea ferata Semmering a fost principala linie pe care au circulat automotoarele de mare viteza din seria 4010.

TEHNOLOGIA SI PEISAJUL

Constructiile din piatra din pasul Semmering

La proiectarea caii ferate Semmering, Von Ghega a avut grija sa imbine armonios realizarile teh

nologice cu natura. Si, intr-adevar, exista putine cai ferate alpine in lume care sa se imbine atat de armonios cu peisajul. Uimitoarea cale ferata se catara si serpuieste printre stanci masive in surp

lomba, trece poduri si viaducte, se ascunde in 15 tuneluri si la fiecare suta de metri ii arata calatorului o noua panorama nemaipomenita.

Calea ferata Semmering include o diferenta de nivel substantiala, de 457 de metrii, deis distanta liniara intre ele doua gari terminus este de doar 21 km. Punctul cel mai inalt se afla la 896 m deasupra nivelului marii. Lungimea traseului este de aproximativ 41 km. Peste vai s-au construi 16 viaducte, dintre care o parte cu doua paliere. Printre alte realizari tehnologice se numara 15 tuneluri (cel mai lung fiind tunelul Neue Semmering, de 1512 m) si 100 de poduri. Viaductele si podurile sunt construite in principal de piatra, deoarece von Ghega a refuzat constructiile metalice. Aproape 60% din traseu are o panta de 20 % si, pe alocuri, de 25%, echivalenta unei inclinatii de la 1 la 40 m. Doar cam jumatate din traseu (22,4 km) este in linie dreapta, restul (20,4 km) constituindu-se din portiuni in curba, cu o raza minima de doar 190 m (nu mai putin de 16 % din traseu).

PRIN TUNELURI SI PESTE PODURI

Calea ferata Semmering tine de Caile Ferate de Sud ale Austriei (Viena-Trieste). Pe ea pleaca din Viena un mare numar de turisti spre statiunea Semmering. Din Gloggnitz incepe portiunea alpina. Din acest punct, incepand

Tunelul Wolfsbergkogel

urcarea, traverseaza, practic, fiecare vale. Din Payerbach trenul o ia practic inapoi, doar putin spre sud, iar dupa gara Eichberg o ia din noi spre vest. Dupa Klamm-Schottwien traseul uimeste din nou: trei tuneluri si doua galerii, unele dupa altele. Trenul este practic suspendat la mijlocul unei stanci in surplomba. Dupa Breitenstein, peste doua vai, s-au construit viaductele Kalte Rinne si Adlitzgraben. Primult dintre acestea, gratie celor doua paliere cu arcade, a devenit cel mai cunoscut simbol al caii ferate Semmering, fiind cel mai adesea reprodus in imagini. Dupa gara Wolfsbergkogel mai ramane doar amintirea impresiilor de pe traseu, dupa care se ajunge in Semmering prin tunelul cel mai inalt.

Gara Semmering

About Vyorel

Check Also

Coast Starlight - steaua coastei Pacificului

Coast Starlight – steaua coastei Pacificului

Intreaga lume cunoaste frumusetea coastei nord-americane a Pacificului. Puteti sa va bucurati confortabul de peisajele …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *