Crearea retelei Intercity

Trenurile express Intercity (ICE) sunt, deja de mai bine de trei decenii, reprezentative pentru caile ferate germane.

Istoria expresurilor germane isi are originea la inceputul secolului XX: inca din 1903, firmele AEG si Siemens au construit automotoare electrice care au atins in timpul testarilor viteze de peste 200 km/h, stabilind un record mondial. Pana la producerea in serie de astfel de automotoare electrice de mare viteza au mai trecut cateva decenii.
In 1920-1930, compania Deutsche Reichsbahn a avut drept obiectiv perfectionarea continua a locomotivelor cu abur si a automotoarelor Diesel, cum a fost Hamburghezul Zburator. Pentru a combate concurenta crescand din partea transportului auto, Deutsche Reichsbahn a mai creat o retea de trenuri express, care ajungeau la viteze de pana la 135 km/h. Reteaua de trenuri express pe distante lungi a epocii lega intre ele, in primul rand, orasele cele mai mari si, astfel, a devenit procursoarea retelei Intercity.

RENASTEREA FEROVIARA
Utilizarea masiva a transporturilor auto de dupa al Doilea Razboi Mondial a condus la accentuarea problemelor economice ale cailor ferate, care pierdeau constant cote de piata in fata transportului auto si transportului aerian. Pentru a recastiga cotele de piata pierdute, caile ferate federale germane au recurs la refacerea si perfectionarea tehnologica in domeniul transportului feroviar de mare viteza. Principala etapa a reprezentat-o darea in exploatare a seriei E 03 in 1965. Noua locomotiva electrica ajungea la 200 km/h in deplasarile regulate. Pe aceasta serie s-a bazat reteaua de trenuri interurbane Intercity, fondata in 1971, care, pe parcursul deceniilor urmatoare, a devenit simbolul transportului pe distante lungi din RFG.
In calea transportului feroviar la viteze si mai mari statea, in primul rand, reteaua de cale ferata construita in secolul XIX. Inainte de a da in exploatare primele trenuri expres, a fost necesara constructia de noi cai

ferate. In 1970, in raportul privind transporturile, intocmit de Guvernul Federal, se recomanda constructia a patru noi linii de cale ferata de mare viteza (de pana la 300 km/h). Dupa 2 ani, programul guvernamental de studiere a interactiunilor din sistemul roti-sine, punea bazele proiectarii trenurilor expres ale companiei germane federale de cai ferate.

DRUMUL SPRE INTERCITY
In 1977, in cadrul unui program de cercetare stiintifica, a fost construit un stand de testari rulant in raionul Freimann din München, pentru studierea si analiza interactiunilor roti-sine in conditii de laborator. In paralel, inginerii perfectionau in alte institute tehnologia propulsoare si metode de productie si transformarea a energiei si, de asemenea, se ocupau de aspectele legate de constructia de cai ferate si mediu.
In 1979, dupa multi ani de cercetare si intarzieri de natura politica, Guvernul Federal a incredintat grupului de cercetare pentru interactiunea roti-sine proiectarea unui model experimental de material rulant. La inceput era denumit RS-VD (model experimental si demonstrativ de material rulant cu interactiunea roti-sine), mai apoi Intercity Experimental si, ulterior constructiei trenului Intercity-1, a primit denumirea finala de ICE/V.

Modelul experimental de material rulant a fost construit de un consortiu de firme condus de Deutsche Bundesbahn (compania de cai ferate de stat a RFG), care a reunit cele mai importante companii germane din domeniu: Telefunken, Brown, Boveri & Cie. AG, Krauss-Maffei AG, Friedrich Krupp GmBH, Krupp Industrie- und Stahlbau, Linke-Hofmann-Busch GmbH (LHB), Maschinenfabrik Augsburg-Nürnberg AG (MAN), Messerschmitt-Bölkow-Blohm (MBB), Siemens AG, Thyssen-Henschel AG, Waggonfabrik Uerdingen AG.
Exteriorul a fost proiectat de designerul Alexander Neumeister, in colaborare cu centrul de design al Deutsche Bundesbahn. Studiile de aerodinamica au fost conduse de Institutul German de Cercetare pentru Aviatie si Cosmonautica impreuna cu MBB si Krauss-Maffei.
Volumul cercetarii stiintifice si, de asemenea, numarul de firme si institute implicate au dovedit importanta economica si politica a construirii retelei Intercity, un proiect de pestigiu pentru Republica Federala Germana, care a fost motivata si de nevoia de a se alinia la celelalte tari industrializate, ca Japonia si Franta, unde transportul de mare viteza se afla la un nivel mult mai ridicat de dezvoltare.
Infiintarea retelei Intercity germane a intrat in faza decisiva la mijlocul anilor ’80.
La 31 iulie 1985 s-au efectuat testarile si ICE/V a fost prezentat publicului in curtea uzinei MMB din Donauwörth.

VERIFICAREA AMANUNTITA
De la 1 ianuarie 1986, dupa prima cursa pe distanta lunga si diverse curse de incercare, modelul de material rulant a fost considerat gata de testari in regim de exploatare. Au fost verificate amanuntit diversele agregate ale ICE/V. Personalul tehnic a testat eficacitatea motorului locomotivei universale seria 120 si, de asemenea, inovativele frane Vortex, noul pantograf si au studiat in amanunt potentialul de viteza al ICE/V. In anul darii in exploatare, trenul circula cu viteza maxima de 317 km/h pe linia de viteza construita inca din anii ’30 intre Gütersloh si Neubeckum. In acelasi timp, s-au confirmat ca posibilitatile liniilor existente erau epuizate. Viteze mai ridicate s-au obtinut doar dupa construirea primului tronson al noii linii de cale ferata Hanovra-Würzburg. Marea senzatie a etapei de testari a constituit-o noul record mondial de viteza stabilit de ICE/V la 1 mai 1988. Pe tronsonul Fulda-Würzburg al liniei Hanovra-Würzburg, ICE/V a atins o viteza aproape de neatins pentru trenuri, de 406,9 km/h.