Gara Finlandei

Calea ferata dintre Sankt Petersburg si Riihimäki (Finlanda), care leaga acum capitala nordica a Rusiei de zona adiacenta si capitala Finlandei, Helsinki, a fost construita cu peste 140 de ani in urma. Punctul sau cheie este Gara Finlandei, cu un istoric interesant si chiar eroic.

Gara Finlandei de acum, una din cele cinci gari feroviare din Sankt Petersburg, este punctul terminus pentru pasageri, de care se leaga si linia ferata Oktiabriskaia. In fiecare zi in gara sosesc si pleaca 119 de perechi de trenuri suburbane spre nord-vest si nord-est. Trenurile electrice suburbane transporta zilnic peste 37.000 de pasageri.

PRIN PADURI SI MLASTINI
Constructia acestei linii, denumite initial Finlanda, devenita ulterior parte a liniei Oktiabriskaia, a inceput in stransa legatura cu dezvoltarea industriala a Petersburgului, prin cresterea numarului de companii de comert si industrie, si a populatiei. A aparut nevoia imperioasa de a construi dezvolta suburbii, printre care Udelnaia, Ozerki, Suvolavo, Kolomiaghi etc. Taranii din zona au inceput sa-si vanda terenurile agricole pentru constructii.
La randul lor, cativa politicieni din Finlanda considerau deja demult necesara existenta unor mijloace de transport regulat intre Helsingfors (Helsinki) si Petersburg. In 1863, intreprinzatorii finlandezi construisera deja pe cont propriu linia ferata Petersburg-Viborg. Totusi, abia in 1867, sub conducerea guvernatorului general al Marelui Principat al Finlandei, contele N. V. Adlerberg, au inceput lucrarile cu adevarat.

Acestea s-au desfasurat in conditii extrem de grele. Linia ferata a trebuit construita prin paduri si munti, peste rauri si prin mlastini.
Si toata munca (constructia fundatiei, ridicarea si montarea traverselor si sinelor, proiectarea si constructia viaductelor) se facea manual. Cursa de proba a avut loc la 22 Iunie 1869, cand a fost trimis un tren din Peterburg la Pargolovo.
Ulterior, linia construita a fost concesionata Finlandei si pana la revolutia socialista au lucrat pe acest tronson doar finlandezi. Singura exceptie o constituiau cativa conductori care stiau bine finlandeza, conditie obligatorie.

COPEICA SI KILOMETRUL
Inaugurarea oficiala a liniei a avut loc la 11/23 septembrie 1870. La 3 februarie 1870, ziarul Sankt-Peterburgskie vedomosti scria deja: ,,La 1 februarie 1870, la ora 13:00, in Gara Finlandei a liniei spre Viborg a avut loc o slujba de sfintire; au fost sfintite calea ferata si parcul de material rulant; festivitatile au continuat cu discursuri, mese festive si vreme minunata. Linia si-a inceput oficial activitatea in cele mai favorabile circumstante. Parcul de material rulant este de cea mai buna calitate.”
Pe acest tronson functionau 32 de gari. Dintre acestea, doar Gara Finlandei era construita din piatra, restul fiind din lemn. Pe teritoriul guberniei Petersburg s-au construit garile Lanskaia, Udelnaia, Suvalovo, Pargolovo, Levasovo si gara frontiera cu Finlanda, Beloostrov.

Ulterior, s-au mai construit trei: Ozerki, Grafskaia (anterior Pesocinaia) si Dubini. Distanta dintre ele era de 2-4 verste.
In 1892, trenurile au inceput sa circule pe ramura Irinovskaia, iar in 1894, pana la Primorski, Setroretk, Ozerki. In 1896, reteau Garii Finlandei acoperea toata partea nordica a guberniei Petersburg.
Initial, traficul de marfuri de pe linie era redus. Astfel, in 1877 au fost transportati in total 3,7 milioane de puzi (comparativ, pe linia Nikolaevskaia, acum Moskovskaia, se transportasera 96,7 milioane). Trenurile de pasageri circulau si ele rar, in cate trei perechi, cel mult. Biletul de calatorie la clasa I era de 3 copeici/kilometru, la a II-a, de 2, iar la a III-a de 1 copeica.

RAMURA LODOGA
Gara a fost greu incercata in al Doile Razboi Mondial, cand era centrul legendarei Cai a Vietii. In gara s-a constituit un centru de evacuare, prin care populatia era evacuata din orasul aflat sub blocada, prin Ladoga. Deoarece multe servicii nu mai functionau, angajatii garilor de pe linia Ladoga carau apa pentru locomotive cu galetile, iar echipajele trenurilor taiau lemne in padure. Lemnul verde asigura o viteza de 10-12 km/h. Din acest motiv, in garile de pe traseu au inceput sa se pregateasca locomotive de schimb, iar lucrurile s-au urgentat, desi era nevoie de mai multe locomotive. La inceputul lui 1942 s-a reusit reconstructia liniei Leningrad-Lacul Ladoga: in loc de 3 trenuri pe zi, circulau 10-15 perechi, cu provizii, carburanti, munitie, tehnica militara si, in directia opusa, cu populatia evacuata si ranitii.
Gara a fost grav afectata de proiectile si bombardamente, dar a ramas deschisa. Exista si un tren al sau propriu, denumit Ramura Ladoga, format din vagoane pentru traficul suburban. Acesta pleaca spre Ladoga in fiecare zi la 19:05.
La 7 Februarie 1943, dupa spargerea blocadei, a sosit in gara primul tren din teritoriul neocupat, tras de locomotiva cu abur Eu-708-64, cu incarcatura din indepartatul Celiabinsk.

DOUA SECOLE SI DOUA GARI
In 1970 s-a construit, dupa proiectul arhitectului P. S. Kupinski, la nord de strada Simbirskaia (actualmente Komsomol), cladirea Garii Finlandei. Exteriorul cladirii, complex si electric, reunea elemente clasice, baroce si chiar detalii gotice. Interioarele au fost realizate de arhitectii finlandezi W. Westling si P. Degener. Mobilierul a fost comandat in Germania.
Fatada principala, pe toata latimea garii cu un singur nivel, se afla pe strada Simbirskaia si pe aleea Finskii, construita odata cu gara. Intrarea principala era prin corpul vestic, cu o piateta in fata. Aici se afla si singurul corp cu doua niveluri al cladirii, in care se aflau apartamentele tarului. Liniile duceau spre Neva, unde se afla gara de marfa.
In perioada postbelica, aceasta cladire a devenit prea mica si a trebuit demotala partial pentru constructia intrarii in statia de metrou Piata Lenin. Gara noua a fost construita in perioada 1955-1960. Autorii proiectului, P. A. Asastin, N. B. Baranov si I. N. Lukin i-au conferit cladirii un profil simplu, sever si solid, in spiritul esteticii secolului XX.
Fatada dreptunghiulara, destul de lunga, spre piata, nu pare greoaie, datorita celor 17 ferestre inalte.
In partea de sus, acestea sunt decorate cu altoreliefuri create de elevii de la Liceul de Arte si Meserii V. I. Muhina si turnate la uzina Monumentskulptura.
Fatada centrala este decorata cu imagini alegorice ale revolutiei, armatei si flotei militare sovietice, Garzii Rosii etc. Cladirea este incununata de un turn paralelipipedic de 16m, cu ceas si flesa de 30m. Partea centrala a cladirii este ocupata de sala de asteptare principala, cu o suprafata de cca. 1000 m² si o inaltime de 10m. Plafonul acesteia este din fier-beton, cu dimensiunile de 32,5 x 32,5 m, si sprijinit de patru coloane.
Complexul arhitectural cuprinde gara suburbana, prevazuta pentru 2000 de persoane, si gara pentru distante lungi, prevazuta pentru 200 de persoane. Lucrarile de constructii s-au efectuat fara a intrerupe circulatia trenurilor. Dupa corpul principal a fost construit dispeceratul. Corpul vestic este legat de o parte din fatada garii vechi. Demisolul acestuia este ocupat de holul principal, iar la parter se afla sala de asteptare.
Traficul de pasageri din Gara Finlandei este comparabil cu cel din garile Iaroslavl, Kazan, Kursk din Moscova. In anii 1970 a fost construit corpul suplimentar de nord. Dupa inaugurarea in 2003 a noii gari Ladoga, traficul de pasageri pe distanta lunga a fost mutat in noua gara, iar din Gara Finlandei pleaca doar trenurile suburbane. De aici mai pleaca o singura garnitura de cursa lunga, electromotorul rapid Allegro, care circula intre Sankt Petersburg si Helsinki.
In septembrie 2005 a fost inaugurat, in piata Lenin din fata garii, un complex unic de fantani. Acesta este realizat din granit negru si gri. Din 20 de cupe de granit tasnesc 600 de jeturi. Fantana a fost conceputa ca fantana muzicala.