Gara Kiev din Moscova

Aceasta cladire este considerata pe merit una dintre cele mai frumoase din Moscova si a fost declarata monument de arhitectura si de inginerie. La fel cum uimea la inceputul secolului XX prin aspectul monumental si inovator, uimeste si azi prin armonia pe care niciun fel de ambient nu a reusit sa o strice.

In perioada constructiei sale, 1912-1918, au avut loc Primul Razboi Mondial, Revolutiile din Februarie si Octombrie si Razboiul Civil. Cu toate acestea, lucrarile de constructie s-au efectuat conform planului, iar la 18 februarie 1918 a pornit primul tren de la peronul modernizat al garii. In acel moment, gara exista deja de 19 ani, deloc prezentabila si cu numele de gara Briank. Gara si-a primit numele Kiev abia in 1934.

PE LOCUL GRADINILOR DE ZARZAVATURI
La sfarsitul secolului XIX, Societatea Feroviara Kiev-Varonej a decis sa construiasca o cale ferata spre Moscova, din directia Briansk si a solicitat permisiunea de a construi gara de pasageri si marfuri pe parcela Gradinile Berejovskie din satul Dorogomilovo. Locul era ocupat de gradini de zarzavaturi, depozite de cherestea, locuri intelenite, iar constructia garii si a anexelor nu necesita costuri substantiale. In plus, Dorogomilovo era singurul loc din Moscova din care se putea sigura usor legatura cu raul Moscova si navigatia incipienta pe acesta.
Duma (parlamentul) a acordat autorizatia de constructie, cu o conditie: modernizarea si largirea podului Borodinski si sistematizarea malului raului Moscova inainte de receptia caii ferate.
La 29 iunie 1899 a avut loc sfintirea amplasamentului garii Briansk, iar la 1 august a fost inaugurata calea ferata. Pe noua linie circulau doar 2 trenuri de pasageri, dar traficul de marfa a crescut continuu.
Prima cladire a garii nu infrumuseta deloc orasul si a devenit repede subiectul favorit al sarcasmului din partea presei. Era o cladire deprimata, construita pe lung, cu 2 intrari cu aspect provincial, prin care treceau cu greu pasagerii incarcati cu pachete si geamantane. In caricaturi si pamflete erau luate in ras si aspectul provincial al cladirii, si zgarcenia companiei feroviare.

SUB SEMNUL VICTORIEI
1912: anul implinirii unui secol de la victoria in Batalia de la Borodino, din Razboiul Napoleonian din 1812. Drumul de la gara Briansk trecea tocmai peste podul inchinat acestei victorii.
Conducerea societatii feroviare a alocat sumele necesare pentru construirea noii gari. Arhitectul principal al proiectului era I.I. Rerberg, asistat de V.K. Oltarjevski. Lucrarile au inceput la 28 mai 1914. Uimitor este ca nici razboiul, nici schimbarea de regim, nici primii ani furtunosi si grei ai regimului sovietic nu au stat in calea constructiei garii.
Cel mai probabil, victoria de cu un secol mai devreme, sub semnul careia fusese construita gara si careia ii era dedicat profilul ei, a stat la baza activitatii de constructie in toti acesti ani.

Inclusiv tematica arhitecturala aleasa era neoclasica, si nu in stilul modern al epocii. Fatada principala a cladirii era simetrica, severa, solemna si maiestuoasa. Aceasta impresie se datoreaza unor elemente simple si repetitive. Doua turnuri laterale aproape cubice sunt in armonie cu frontonul in doua ape si cu o cupola joasa pe tambur jos, cu fundament patrat. Turnurile ar fi parut prea joase fara arcada imensa si semi-transparenta, inalta cat trei etaje si intinsa pe aproape intre peretele. In dreapta si in stanga arcadei se afla nise cu sculpturi, delimitate de coloane. Intinderea peretelui lung dintre cele doua turnuri este subliniata de doua randuri de ferestre: oarecum simple, dreptunghiulare, la parter si in arcada, la fel cu intrarile, inalte, suprapuse, cu coloane interpuse, la etaj.
Turnul simplu si clasic, usor si elegant, aflat putin mai la dreapta, intrerupea simetria. Cei patru vulturi din colturile turnului, asemanatori cu cei de pe monumentul de la Borodino, pictura murala si de pe tavan executata de I.I. Nivinski si F.I. Rerberg subliniaza legatura dintre aceasta cladire si amintirea victoriei din 1812.

Sculpturile de pe fatada cladirii (realizate dintr-un material inovator pentru acea epoca, betonul) si basoreliefurile din interior reprezinta industria si agricultura din Sud si au fost realizate de tanarul sculptor S.S. Alesin.

PEROANELE ACOPERITE
Peroanele acoperite au fost o structura de senzatie, complet neobisnuita pentru epoca respectiva, dar impresionata si acum, construita dupa proiectul arhitectului V.G. Suhov. Acest inginer era renumit inca de la sfarsitul secolului XIX pentru inovatiile din domeniul industriei petroliere si constructiilor, indeosebi pentru structurile metalice de tip grila, aplicate in constructii. Este recunoscut ca autor al turnului statiei radio Sabolovka din Moscova. In timpul proiectarii structurii de sustinere, Suhov a influentat in asa masura proiectul final al cladirii, incat a devenit, neintentionat, co-autor al proiectului. Ce s-a intamplat cu gara Kiev? Participarea arhitectului Suhov a definit trasatura cea mai impresionata a cladirii.

UN LOC PLIN DE VIATA
Gara Kiev de azi e un loc plin de viata. Este terminalul de pasageri al cailor ferate moscovite. Trenurile de marfa pleaca acum de la gara Moscova-Triaj, aflata la 4 km de gara Kiev.
Din gara Kiev pleaca automotoare spre statiile Solnecinaia, Lesnoi Gorodok, Aprelevka, Nara, Maloiaroslavt, Bekasovo-1, Novoperedelkino, Aeroport si Kaluga. De aici pleaca din ora in ora si expresurile spre aeroportul Vnukovo. Trenurile expres si personal pleaca din gara Kiev spre Briansk, Kiev si, de acolo, spre orasele principale din Ucraina, Republica Moldova si tarile Europei de Sud si Sud-Est.
Gara are 12 linii, 11 peroane si 12 linii moarte. Gara are legaturi catre trei directii, din statia de metrou Kievskaia: spre linia circulara si liniile ARbatsko-Pokrovskaia si Filevskaia.
In apropierea garii putem vizita Centrul Comercial si de Agrement European, piata Europei si se poate admira sculptura abstracta a belgianului Oliver Strebel, incercand sa ghicim, din tevile intretesute, unde e minunata Europa si unde e Zeus care incearca sa o cucereasca.
De asemenea, putem traversa raul Moscova pe un pod pietonal acoperit. Adevaratii admiratori ai istoriei Rusiei se indreapta, desigur, spre podul Borodinski sau, parcurgand strada Bolsaia Dorogomilovskaia, spre bulevardul Kutuzovski, in apropiere de poarta Dorogomilovskaia care l-a asteptat atat de neprietenos pe Napoleon, spre scuarul cu monumentul lui P.I. Bagration de langa Panorama-Muzeu a Bataliei de la Borodino si spre monumentul lui M.I. Kutuzov.

Suprafata imensa de deasupra peroanelor, de 321m pe 47m a fost acoperita cu o structura vitrata in arcada, in inaltimea de 30 m. Elementele medalice decorative in aur au fost realizate de firma Bari. Intrarea trenurilor sub acoperisul semi-transparent, neobisnuit, usor si totodata, grandios isi impresioneaza si azi pasagerii, chiar si pe cei care calatoresc adesea pe aceasta linie.
In 2003-2004, peroanele acoperite au fost restaurate complet, deoarece aproape 80% din structura metalica era corodata sau deformata. Toate lucrarile s-au efectuat conform specificatiilor tehnice initiale, iar aspectul exterior a ramas acelasi. Noile peroane sunt acoperite cu coli din policarbonat monolitic, cu protectie speciala impotriva radiatiilor UV, iar imbinarile cu bolturi ale structurilor metalice au fost inlocuite, cu cateva exceptii, cu imbinari sudate. In plus, au fost renovate peroanele si au fost montate linii suplimentare.