TrainPedia.ro Istoria căilor ferate și a locomotivelor istorice
Related Articles
O excelenta posibilitate de a cunoaste Australia este calatoria cu Indian Pacific. Acest tren pe distanta lunga traverseaza intregul continent.
In perioada colonizarii Australiei, caile ferate au jucat un rol destul de modest. Pana in 1901 erau in subordinea diverselor colonii, de ale caror resurse depindea constructia si intretinerea cailor ferate. Drept rezultat, a aparut o multitudine de linii cu ecartamente diferite, majoritatea fiind orientate exclusiv spre satisfacerea nevoilor locale. Apoi, dupa unificarea retelelor feroviare, au aparut nenumarate probleme serioase: pentru a asigura succesul circulatiei feroviare, erau necesare, doar pe traseele principale, peste 30 de statii de transfer de pasageri in functie de ecartament.
Chiar si dupa ce s-a anuntat cu mandrie, in 1917, finalizarea ultimelor tronsoane de cale ferata intre coasta estica si cea vestica si, de asemenea, inceperea circulatiei pe linia trans-australiana, pasagerii au trebuit sa fie transferati inca multi ani din cauza ecartamentelor diferite.
ECARTAMENTUL UNIC
Pe traseul Perth-Kalgoorlie al West Australia Railway exista o cale ferata cu asa-numitul ecartament de Cape York, de 1067 mm. Urma linia Kalgoorlie-Port Augusta, cu ecartament european (sau standard) de 1435 mm. Pe tronsonul Port Augusta-Port Pirie (anterior Terowie), apartinand South Australia Railways ecartamentul era din nou de tip Cape York. Abia in 1937 tronsonul pana la Port Pirie are ecartament standard. Aceasta trecere la ecartament standard i-a scutit pe pasageri de cel putin un transfer. Din Port Pirie, cu transferuri in Adelaide si Melbourne, traseul duce spre Albury. Operatorii erau South Australia Railway si Victoria Railway, iar ecartamentul avea 1600 mm. In sfarsit, pe tronsonul Albury-Sydney, New South Wales beneficia de ecartament standard.
In 1969, intreaga magistrala Perth-Sydney a trecut la ecartament standard, iar pe ea au inceput sa circule trenul Indian Pacific, denumit dupa cele doua oceane intre care circula (Oceanul Indian si Oceanul Pacific). Prima garnitura a plecat din Sydney la 23 februarie 1970 si, dupa patru zile, a ajuns in Perth. Totusi nu a circulat pe vechiul traseu: intre Port Pirie si Broken Hill, trenul circula pe un nou tronson, care inlocuia linia companiei Silverton, cu ecartament de tip Cape York.
NU DOAR PENTRU TURISTI
Legendarul tren inca mai circula intre coasta de est si cea de vest, din Perth pana in Sydney. Ruta de 4352 km traverseaza intreaga Australie. Acum, calatoria dureaza aproximativ 65 de ore. Trenul parcurge distanta de 2659 km intre Perth si Adelaide in cca. 41 de ore. Schimbandu-si directia pe linia moarta locala, Indian Pacific isi continua calatoria, cale de inca 1693 km si 24 de ore, pana in Sydney.
Acum trenul este exploatat de Great Southem Rail. Aceasta mai detine si trenurile Ghan, Southern Spirit si Overland, cele mai renumite garnituri australiene.
Pasagerii trenului Indian Pacific sunt aproape in exclusivitate turisti. Dar trenul mai indeplineste si alte sarcini obisnuite: asigura transportul operativ de marfuri si corespondenta spre gari izolate si sate aflate de-a lungul liniei trans-australiene. Pe acelasi traseu a circulat, odinioara, Tea & Sugar Train (trenul cu ceai si zahar), la care s-a renuntat din cauza nerentabilitatii.
INTRE CELE DOUA COASTE ALE AUSTRALIEI
Trenurile parasesc de doua ori pe saptamana garile din Sydney si Perth, plecand in calatoria de trei zile prin desertul din centrul Australiei. Calatoria incepe la doar cateva mile de tarmul Oceanului Indian, in gara East Perth.
Din aglomerarea urbana Perth, drumul trece printre gradini si mici campii spre valea raului Avon. De la ferestrele trenului se vede marea verde, valurita, a granarului Australiei, precum si casele fermierilor, ca niste insule. In curand, verdele se transforma din ce in ce mai mult in brun si rosiatic, odata cu peisajul stancos si saracacios al stepei australiene (the bush, dupa denumirea australiana a acestei intinderi neimblanzite de om, presarata cu arbusti si arbori scunzi).
Prima oprire mai indelungata este in orasul minier Kalgoorlie, a carui arhitectura e parca desprinsa din filmele western. A fost fondat in 1895 de cautatorii de aur. Urmeaza cel mai lung tronson in linie dreapta din lume (478 km), fara nicio curba, pe Platoul Nullarbor (niciun arbore). Aici, trenul atinge viteza maxima de 115 km/h. Pe restul traseului, viteza medie este de 85 km/h. Pasagerii pot sa isi dezmorteasca din nou picioarele in timpul opririi in orasul Cook.
La 48 de ore de la plecarea din Perth, trenul ajunge in Adelaide, capitala statului South Australia.
Stepa australiana continua si dupa Adelaide. In Broken Hill si in inca o seama de gari intermediare puteti participa la excursii. Preturile sunt rezonabil, iar atractiile locale sunt demne de atentie. Peste cateva ore semidesertul se transforma treptat in zone mai populate, iar trenul se apropie de Blue Mountains (Muntii Albastri).
De departe, par intr-adevar invaluiti intr-un abur albastru. Cand trenul incepe sa coboare pantele Blue Mountains, dupa aproape trei zile pe drum, pe ferestrele pudrate cu praf rosu fin se vede linia zgarie-norilor din Sydney.
