Linia Coastal Pacific din Noua Zeelanda
Trenul Coastal Pacific, care circula anterior sub numele de Trans-Coastal, este trenul esential pentru transportul pasagerilor din sudul Noii Zeelande.
Suprafata insulei Sudice a Noii Zeelande este de 150.000 km². Cei 35 km ai Stramtorii Cook o despart de Insula Nordica, mai mica, dar mai dens populata. Pe coasta vestica a insulei se intind Alpii Sudici, cu cel mai inalt varf din tara, Varful Cook sau Aoraki, de 3754 m. Muntii de pe coasta estica sunt mult mai josi, dar si ei sunt acoperiti de zapada pe varfuri, coborand spre mare prin Canterbury Plains. In sud se afla nenumarate fiorduri. Cele mai mari orase ale Insulei Sudice sunt Cristchurch, Dunedin, Greymouth si Nelson.
PE LINIILE INSULEI NORDICE
Prima cale ferata de stat, construita in 1863 in provincia Canterbury, se numea Ferrymead Railway si facea legatura intre Ferrymead si Christchurch.
Reteaua feroviara a Insulei Sudice era ceva mai putin densa decat cea a Insulei nordice, din cauza populatiei mai mici a primei.
In aceasta perioada se efectuau curse de pasageri doar pe tronsoanele Picton-Christchurch (Coastal Pacific) si Christchurch-Greymouth (Trans-Alpine), Dunedin si Invercargill a fost intrerupta complet. Pe celelalte tronsoane circula trenuri de marfa, iar majoritatea lor circula pe tronsoanele Picton-Christchurch si pe altul, montan, spre Greymouth.
Coastal Pacific este principalul tren de pasageri al Main North Line, parte a magistralei feroviare principale a Insulei Sudice si circula pe celebrul tronson Christchurch-Picton. Din Picton exista legatura cu feribotul spre Insula Nordica. Pana in 1940, din cauza valorii ridicate a constructiei liniilor, South Island Main Trunk Railway (SIMT) a constat din tronsoane separate, fara legatura intre ele. Pe aceste linii simple, neelectrificate, circulau in general trenuri mixte, de pasageri si marfa. Exceptia o constituia Culverden Express, intre Christchurch si Culverden. In decembrie 1945, pe magistrala principala nordica au inceput sa circule primele trenuri regulate, iar Cuverden Express a fost silit sa lase locul trenului Picton Express care circula intre Picton si Christchurch. Cu toate acestea, dupa cativa ani, traficul de pasageri a scazut din cauza autobuzelor care concurau cu transportul feroviar. Situatia s-a schimbat abia in 1956, cand au fost date in exploatare automotoarele Diesel.
Totusi, cresterea cheltuielilor de exploatare din anii 1970 a condus la revenirea la locomotive. La 25 septembrie 1988 a pornit primul tren exclusiv pentru turisti, denumit Coastal Pacific. In 1997 proprietarul companiei Transscenic, privata la vremea respectiva, a schimbat denumirea trenului in Trans-Coastal, dupa modelul creatiei proprii, Trans-Alpine, care lega vestul de estul insulei. Din 2008, trenul a trecut in proprietatea companiei Kiwi Rail.
In urma puternicului cutremur din februarie 2011, care a afectat grav Christchurch, legatura feroviara a fost intrerupta, iar tronsonul a fost folosit exclusiv pentru transportul de marfa. La 15 august 2011 si-a reluat circulatia trenul de pasageri, sub denumirea initiala, de Coastal Pacific.
VAGOANELE NEO-ZEELANDEZE
In noiembrie 2011 parcul de vagoane al Coastal Pacific a fost innoit complet. Pentru prima data dupa 1941 vagoanele au fost proiectate si fabricate in Noua Zeelanda. Garnitura cuprinde doua vagoane panoramice, un vagon-restaurant, un vagon mixt (generator si vagon panoramic) si un vagon de bagaje. A continuat cu succes constructia acestor vagoane, intrand in curand in dotarea Trans-Alpine si Overlander.
PE LITORAL SI PESTE RAU
Calatoria cu trenul Trans Coastal ne poarta prin privelisti de neuitat. Trenul trece prin 22 de tuneluri si peste 175 de podete si viaducte. Dupa ce preia pasagerii din Picton, garnitura parcurge o vale larga spre interiorul insulei. Langa Tuamarina traverseaza viaductul peste raul Hurunui. De aici, calea ferata este, pana aproape de Blenheim, paralela cu autostrada 1. De aici, peisajul se schimba, devenind muntos, acoperit de paduri.
Pasagerii confunda adeseaza lacul Grassmere cu marea, dar acesta este doar un lac cu apa dulce. Pana la mare mai este inca vreo ora. Cateodata din tren se vad delfinii jucausi si balenele care ies la suprafata apei, una dim minunile acestei zone de litoral. In estuarul Waipapa trenul mai trece un viaduct peste un rau lat. Trenul ocoleste majoritatea golfuletelor. Se deschid noi si noi peisaje marine minunate, insotite de muntii cu varfuri inzapezite, care par sa iasa direct din apa marii. In orasul Kaikoura, centrul turistic al regiunii, puteti ramane de pe o zi pe alta. Dupa ce parasiti acest loc exceptional, va asteapta o surpriza: calea ferata face un viraj brusc spre o campie continentala pustie. Totusi, in scurt timp, dupa aeroport, revine din nou spre mare. Drumul continua spre sud, pe langa golfulete. Inainte de raul Oaro ne despartim de autostrada. Raul Conway impinge calea ferata spre centrul insulei, trenul il traverseaza abia cand seamana mai mult cu un parau. Rail Waiai are un debit bogat: podul care il traverseaza are aproape o jumatate de km.
Si raul Hurunui incearca sa impinga calea ferata si mai departe spre centrul insulei. La Waipara se face o oprire pentru vizitarea caii ferate-muzeu Weka. Oraselul Amberley nu are gara, dar trenul trece prin el fara oprire. Peisajul se transforma de aici in campii cultivate. E plin de drumuri si sate invecinate. Inainte de Rangiora, trenul mai trece printr-o vale larga. Fara a se mai opri in Kaiapoi, alt orasel fara gara, trenul trece cel mai mare dintre raurile traversate, Waimakariri, si in curand apare in zare Christchurch. Fara a mai opri in vechea gara din centrul istoric, transformata in centru comercial, trenul ajunge la capatul liniei, in noua gara, situata aproape de periferia orasului.
