Locomotiva 2-3-1 Mallard

In anii ’30, s-a schimbat in mod esential nu doar tehnologia feroviara, ci si designul. Un rol-cheie in acest sens l-a avut seria A4, tip 2-3-1. Cu prima locomotiva din seria 2509, Silver Link si garnitura aferenta, Silver Jubilee, a inceput realizarea conceptului de tren aerodinamic, care sa dezvolte viteze ridicate si care sa iasa in evidenta prin designul deosebit.

UN RECORD NEINVINS

Aceasta locomotiva a urmat seriei A1, iar creatorul sau a fost constructorul Nigel Gresley, care a ajuns la LNER cu destul de multa experienta ce a jucat, neindoielnic, un rol esential in proiectarea acestei serii de locomotive, creata pentru reducerea cu cat mai mult posibil a duratei calatoriilor sau, altfel spus, pentru a ajunge la o viteza mai ridicata. Succesul sau a fost enorm si, gratie acestuia, a devenit evident ca durata calatoriei intre gara londoneza King’s Cross si Newcastle, din nord-estul Angliei sau Edinborough, capitala Scotiei, s-a scurtat.

Cand locomotiva a fost prezentata presei (la 27 Septembrie 1935), nimeni nu ar fi zis ca va bate recordul britanic de viteza (180km/h). Dupa inca 3 ani s-a construit locomotiva 4468 Mallard, echipata cu arzatoare conice cu tiraj si cu doua cosuri de fum. La 3 Iulie, pe traseul Little Bytham-Essendine (extremitatea estica a Angliei), aceasta locomotiva, tractand o garnitura de 7 vagoane, cu 0 greutate de 216 t, a dezvoltat o viteza de 202,7 km/h. Astfel a batut recordul mondial de viteza la locomotive (200km/h), inregistrat cu 2 ani inainte de o locomotiva germana din seria BR05. Nici inainte, nici dupa, nu a mai reusit vreo locomotiva sa bata recordul locomotivei Mallard. In 2013, in onoarea a 75 de ani de la stabilirea recordului, Muzeul National Feroviar al Marii Britanii a expus 6 locomotive din seria A4 care se mai pastrasera.

CEL MAI LUNG TRASEU

S-a dovedit deosebit de acerba concurenta din partea London, Midland and Scottish Railway (LMS) pe linia intre Londra si Edinborough. Uneori nu se respecta orarul trenurilor pentru a ajunge mai devreme in gari si a depasit concurenta.

Expresul Coronation Scot, cu o locomotiva din seria A4 vopsita in albastru pastel, a scurtat durata de parcurgere a distantei de 629 km intre cele doua orase la 6 ore. Acesta este cel mai lung traseu fara oprire din lume.

ARZATOR MARE SI COS DE FUM DUBLU

Totusi, aceste recorduri de viteza nu au avut loc doar datorita aerodinamicii moderne a seriei A4, ci si altor modernizari, nu prea multe, dar importante. Gratie ariei de incalzire corect ameliorate si perfectionate a cazanului si volumului arzatorului, a crescut substantial si rata de evaporare. Motorul cu aburi in 3 cilindri, proiectat cu grija, si rotile motrice cu diametru de peste 2 m asigurau potentialul de viteza al locomotivei. O parte din locomotivele din aceasta serie, la fel ca Mallard, au inceput sa fie echipate cu cos de fum dublu. Seria A, tip 2-3-1, era esentiala pentru ca LNER sa ocupe, in primele 3 decenii ale secolului XX, pozitia de lider pe piata si sa se mentina pe aceasta pozitie. Concurenta era acerba in domeniul transportului de pasageri. Drept rezultat, atat campania, cat si Nigel Gresley, inginerul-sef, si-au atins si chiar depasit obiectivele, gratie unor locomotive ca Silver Link si Mallard.

S-au construit, in total, 35 de locomotive de acest tip, una dintre ele, 4469, fiind bombardata in York, in timpul unui atac aerian din cel de-al Doilea Razboi Mondial. La incheierea razboiului, dupa infiintarea companiei British Railways, cele 34 de locomotive ramase in functiune au fost renumerotate, de la 60001 la 60034, si au continuat sa fie exploatate pana la aparitia, in anii ’60, a locomotivei Diesel. O parte din aceste locomotive sunt inca in exploatare pe linii turistice.

LOCOMOTIVELE AERODINAMICE RAPIDE

Fluenta formelor a devenit inovatia revolutionara a designului in secolul XX. Aceasta a fost adoptata, la propriu, peste tot, de la prajitoarele de paine, la locomotive.

Principala preocupare a proiectantilor de locomotive a fost, intotdeauna, ameliorarea vitezei de deplasare a trenurilor de pasageri. Una din metodele de rezolvare a acestei probleme era, in opinia constructorilor, forma aerodinamica, ce permitea reducerea substantiala a rezistentei aerului la inaintare. Experimentele cu forme aerodinamice s-au derulat in Franta, Anglia, Germania si SUA inca de la incepulul secolului trecut. Unul din primii promotori ai conceptului de locomotiva aerodinamica a fost, in 1929, designerul american Norman Bel Geddes, care a popularizat activ stilul aerodinamic (streamlined) in indrustria auto si de transporturi din SUA. S-au construit astfel de locomotive si in Europa, cum ar fi, de exemplu, Coronation Scot si Der Fliegende (cunoscuta si sub numele de Hamburghezul Zburator). Acestea au schimat in asa masura conceptul de calatorie pe caile ferate, incat s-a ameliorat in mod esential si interiorul vagoanelor, acestea devenind mai confortabile, si chiar luxoase.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1935
Constructor	Herbert Nigel Gresley
Comanditar	London and North-Eastern Ralway (LNER)
Capacitate de tractare	16.086 kg
Sarcina pe osie	22,5 t
Cilindre, diametru cursa	(3) 470 / 660 mm
Aria de incalzire a cazanului	240 m²
Supraincalzitor	70 m²
Presiunea aburului	17,5 kg/cm²
Suprafata gratarului	3,8 m²
Combustibil	8 t
Apa	23 m3
Tractiune	67.133 t
Masa totala	167.832 kg
Lungime totala	21.647 mm