Locomotiva electrica seria F tip 0-3o-3o-0

In ciuda razboiului rece, Uniuniea Sovietica intretinea relatii economice cu multe tari occidentale. In principal, in conformitate cu acordul pe termen lung intre Franta si URSS, in iunie 1957, o serie de companii straine au primit comenzi pentru 50 de locomotive electrice, care au primit ulterior indicativul F. Dintre acestea, 40 erau destinate transportului de marfa, iar 10 transportului de pasageri. Zece locomotive cu sisteme de franare regenerativa au primit indicativul Fr, iar cele de pasageri, Fp.

LA BELFORT SI LE CREUSOT
Partea mecanica a locomotivelor electrice a fost fabricata de Alstom si Scheneider (la Le Creusot), electromotoarele de tractiune de Alstom si Jeumont Electric, transformatoarele de Jeumont, redresoarele ignitron si sistemele de directie de Schneider-Westinghouse, iar mecanismele auxiliare de Alstom. Cu exceptia Alstom, aceste companii au constituit holdingul MTE, care, de altfel, a finalizat executia locomotivelor cu regulatoarele de curent, disjunctoarele preumatice si restul aparaturii.
In 1959-1960, la uzina Alstom din Belfort s-au asamblat locomotivele electrice F 01-22 si Fp 41-50 (ulterior 01-10), iar la uzina Scheneider din Le Creusot, locomotivele F 23-30 si Fp 31-40.

VARIANTA FRANCEZA MODIFICATA
Sasiurile boghiurilor cu trei osii, construite din elemente individuale stantate si sudate, bucsele libere, fixate de sasiul boghiului cu brate cu blocuri din cauciuc si metal si suspensiile cu arc erau imprumutate de la locomotivele de tip 3q-3q, din seria 7100, proiectate de Alstom pentru caile ferate franceze.
Sasiul principal se sprijinea pe fiecare boghiu cu ajutorul a doua role pivotante si al consolelor exterioare cu resort. Locomotivele de marfa aveau sase, iar cele de pasageri, patru. Boghiurile locomotivelor electrice de marfa si pasageri se deosebeau prin sistemul de suspensie si amplasamentul electromotoarelor de tractiune. Seria F era echipata cu suspensie pe nas si transmisie unilaterala elastica, cu angrenaj cu dinti drepti. Seria Fp era echipata cu suspensie pe rama si actionare prin sistem Alstom (brat articulat cu rulment la butucul rotii) si transmisie inilaterala rigida, cu angrenaj cu dinti drepti.
Diagramele electrice se bazau pe locomotivele 12000 si 16000 ale cailor ferate franceze. Tensiunea era regularizata prin trecerea prin bobina primara a transformatorului de tractiune, comutarea pasului auto-transformatorului fara intreruperea circuitului si alimentarea fiecarui electromotor de tractiune de la bobina secundara a transformatorului de tractiune prin cele doua redresoare ignitron SFT-7, incorporate in circuitele electromotoarelor.
Transformatorul blindat cu racire cu ulei era echipat cu comutator de pas, cu 32 de pozitii si selector circular.
Electromotoarele de tractiune TAO-649B1 pentru F si Fp erau de tip hexapol, fara bobine de compensare. Electromotoarele beneficiau de izolatie din organo-siliciu de clasa N. Electromotoarele de tractiune TAO-649A1 pentru locomotivele de pasageri se deosebeau de celelalte doar prin constructia consolei, realizata pentru suspensie pe rama. Actionarea echipamentelor auxiliare (compresoare, ventilatoare, pompe) se efectua de la electromotoarele trifazice asincrone, alimentate de la bobinele circuitelor secundare printr-un separator de faza.
Acesta se folosea si pentru actionarea generatorului de curent continuu in circuitul de directie.

DRUMUL SPRE KRASNOIARSK
Locomotivele au fost livrate in Uniunea Sovietica prin transport naval. Dupa cursa de incercare pe tronsonul Ojerelie-Pavelet al liniei moscovite, au fost trimise pe linia Krasnodar. Locomotivele electrice din primul lot au tractat trenuri de marfa pe tronsonul Cernorecenkaia-Krasnoiarsk-Kliubennaia (actualmente Uiar). Apoi, toate au fost trecute la transportul de pasageri pe tronsonul Mariinsk-Krasnoiarsk-Ilanskaia si, cu anumite garnituri, pana la Taiset si Saianskaia.
In timpul exploatarii s-a dovedit ca locomotivele electrice prezentau multe imperfectiuni, atat electrice, cat si mecanice. Constructia s-a mutat in Uniunea Sovietica. O parte din locomotive au fost echipate cu redresoare semiconductoare (siliciu). Acestea au primit indicativul Fk.
La inceputul anilor 1970 au inceput sa fie scoase toate din exploatare, din cauza uzurii echipamentelor si, indeosebi, a redresoarelor. Ultimele au fost casate in 1987.

COMPANIA ALSTOM|
Concernul Alstom a fost fondat in 1928 prin fuziunea dintre Thomson-Houston si SACM. Prima uzina a fost construita in orasul Belfort. Din 1932, compania a inceput sa produca trenuri. Locomotivele construite de Alstom sunt detinatoare de recorduri mondiale de viteza. Primul dateaza din 1955, cand una din locomotivele din seria 7100 a atins viteza de 331 km/h.
In momentul de fata, compania are patru ramuri de activitate: transport, echipamente pentru retele electrice, energie termica si surse de energie regenerabila. Alstom, lider in domeniul transportului feroviar, produce tramvaie, rame de metrou, locomotivele electrice CC 72000 si CC 72100 si alte locomotive, trenuri de mare viteza TGV, AGV si Pendolino.
Compania este prezenta in peste 100 de tari, cu 16 filiale doar in Rusia. Impreuna cu Transmasholding, a proiectat locomotiva electrica de pasageri de magistrala EP20. Produce echipamente generatoare de electricitate in colaborare cu Atomenergmas.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1959
Producatori	Alstom, Franta
Tip de curent	Alternativ
Tensiunea retelei de contact, kV	25
Puterea electromotoarelor, kVh	790
Masa nominala, F/Fp, t	124 / 130
Viteza nominala, F/Fp, km/h	100 / 160