Locomotiva Fairlie tip 03-30

Cariera locomotivei cu abur Fairlie a inceput in 1864, cand inventatorul si inginerul scotian Robert Fairlie a obtinut brevetul pentru acest tip de locomotiva de la cele doua puteri feroviare ale Europei, Franta si Marea Britanie. Chiar si Progress, prima locomotiva de acest tip, construita inainte de obtinerea brevetului care circula pe linia alimentata cu carbune dintre Neath si Brecon din Tara Galilor, beneficia de elemente inovatoare. In primul rand, avea doua cazane, cu arzatorul amplasat in centru.

49 DE LOCOMOTIVE MEXICANE
Constructia cailor ferate mexicane a inceput abia in anii 1870, cu mult mai tarziu decat in tari cum ar fi Cuba, unde prima linie a fost inaugurata in 1837, sau Brazilia si Argentina, care au facut primii pasi in domeniul feroviar in 1854 si, respectiv, in 1857. Locomotivele Fairlie le-au atras atentia conducatorilor companiei feroviare mexicane inca in timpul constructiei liniei dintre Veracruz si Ciudad de Mexico. Aceste locomotive au fost importate in continuare pana la schimbarea sistemului de alimentare al locomotivelor mexicane. In total, in Mexic au circulat 49 de locomotive Fairlie. Mexicul a fost tara cu cel mai mare interes pentru aceste noi locomotive cu abur. Mexicul a achizitionat ultimele locomotive Fairlie in 1911.

DRUMUL SPRE MEXIC
Ruta Veracruz-Ciudad de Mexico are o diferenta de nivel de 2240 m (Ciudad de Mexico) pe o distanta de 426 km. In plus, profilul caii ferate era si el dificil: sinuos, cu viraje stranse, cu pante abrupte, dificil pentru locomotive. Aceasta ruta a fost inaugurata de locomotivele Fairlie in 1873. Aceste locomotive cu abur isi demonstrasera deja capacitatea de a razbate prin toate aceste dificultati pe rute similare cu cea mexicana.

SECRETUL MANEVRABILITATII
Pe scurt, calitatile locomotivei Fairlie se rezuma la doua aspecte: in primul rand, lungimea redusa a fiecarei jumatati de cazan impiedica expunerea focarului pe pantele abrupte, iar in al doilea, boghiurile independente usurau circulatia prin virajele stranse.
In plus, Fairlie era echipata cu un mecanism Walschaerts de distributie a aburului. Interesanta e pozitia cabinei mecanicului, intre cele doua cazane, deservite de un singur arzator.
Acesta impartea cabina mecanicului in doua: una pentru mecanic, cealalta pentru fochist. Cand, ulterior, s-a montat cate un arzator pentru fiecare cazan, cabina a continuat sa fie impartita in doua.

LOCOMOTIVELE FAIRLIE AMERICANE
In 1888 caile ferate mexicane au incercat sa foloseasca alt tip de locomotive cu abur tandem, una dintre masivele Johnston. A fost refuzata rapid, deoarece nu putea sa parcurga Pasul Raton din Colorado.
S-au dovedit mai utile locomotivele Fairlie de productie americana. Acestea erau produse de William Mason in Massachusetts si au devenit cunoscute ca locomotivele Mason Fairlie. Le lipsea una din caracteristicile fundamentale ale locomotivelor Fairlie britanice: aveau un singur cazan (s-au pastrat cele doua boghiuri, dar au fost construite cu un singur motor). Locomotiva a devenit populara, in special pe liniile ferate suburbane. Aceste locomotive Fairlie cu un singur cazan s-au produs in mai multe uzine pana in 1914, cand a fost produsa ultima in Schenectady, folosita pe linia Boston-Revere Beach-Lynn.

MEXIC, 1911
Prima locomotiva cu abur Fairlie a circulat in Mexic in 1871, iar ultima a fost achizitionata in 1911.
In cei patruzeci si ceva de ani de activitate a acestor locomotive tandem a devenit clar ca sunt ideale pentru conditiile locale. Locomotiva parcurgea usor relieful dificil al Mexicului, pe rutele sinuoase, cu viraje stranse si pante abrupte. Nici o alta locomotiva nu a reusit sa urce pana la aproape 2500m altitudine pe o distanta de doar 150 km cu viraje cu raza de 100 m.

CALEA FERATA FFESTINIOG
In momentul de fata, trei locomotive Fairlie circula pe calea ferata Ffestiniog din Tara Galilor (Marea Britanie). Aceasta cale ferata cu ecartament ingust a fost construita pentru exploatarile de ardezie galeze, ca mijloc fiabil de transport al acestui produs greu. Acum a devenit un obiectiv obligatoriu pentru turisti si pasionatii de caile ferate.
Autorul proiectului caii ferate Ffestiniog (prima cu ecartament ingust din lume) a trebuit sa lupte cu opozitia puternica si multe dovezi de neincredere. Nu a fost singurul inovator caruia i s-a intamplat. Prima schita a fost elaborata de James Spooner in 1831, iar proiectul a fost adoptat in anul urmator. In 1836 a fost inaugurata linia, initial doar pentru trenuri de marfa. In acelasi an, pe cheltuiala si riscul propriu, compania a inceput sa efectueze si transporturi de pasageri. Din 1866 a fost introdus si transportul regulat de pasageri. Constructia caii ferate nu a fost lipsita de dificultati: solul prea dur, cheile montane inguste (unele de pana la 18 m lungime, unde sinele erau montate pe terasamente cu inaltimea de un metru).
Prea inguste chiar si pentru ecartamentul ingust!
Calea ferata a devenit un obiectiv turistic de neratat, gratie deciziilor constructive indraznete si caracterului istoric al rutei pe care au circulat locomotivele cu abur Fairlie.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1873
Comanditar	Caile Ferate Mexicane
Capacitate de tractare	26.530 kg
Sarcina pe osie	21.000 kg
Cilindree	(4) 483 x 635 mm
Diametrul rotilor directoare	1219 mm
Aria de incalzire a cazanului	272 m²
Presiunea aburului	12,9 kgf/cm²
Suprafata gratarului	4,43 m²
Combustibil	9 t
Apa	16 m3
Masa pe rotile libere	125.200 kg
Masa totala	138.000 kg
Lungime totala	15.435 mm