Locomotiva seria A 2-3-0

Caile Ferate Vladikavkaz, Rusia, 1892

La inceputul anilor ’90 ai secolului XIX compania feroviara Vladikavkaz, care lega Rostov-na-Don de Vladikavkaz si Novorossiisk, a proiectat si a comandat Uzinei de Constructii de Masini Kolomenskoe sase locomotive de tip 2-3-0, pentru a spori viteza trenurilor sale de pasageri. Acestea au fost construite in 1892.

MODELUL P CONTRA MODELUL N
Initial, locomotivele erau numerotate ca P41-P46. In 1900 a fost data in exploatare seria P cu numerele 242-246. Locomotivele erau de tip compound cu doi cilindri, cu mecanism de distributie a aburului Joy, cu roti motrice cu diametrul de 1830 mm si arzator cu petrol. Aceste locomotive erau echipate cu tendere cu boghiu cu patru osii, cu rezervoare de apa de 19,5 m³. Aproape concomitent, compania feroviara Nikolaevsk a proiectat si construit linia proprie de locomotive cu aburi, de tip 1-3-0, seria N, desi multi specialisti ai epocii considerau ca boghiul de directie frontal cu doua osii asigura o parcurgere mai buna a curbelor.
Aceasta opinie era impartasita de ingierii feroviari ai multor companii private si, din acest motiv, au inceput sa comande locomotive de tipul celei folosite de compania feroviara Vladikavkaz.

533 DE LOCOMOTIVE LA GRANITA DINTRE SECOLE
In 1894, cu participarea inginerului V.I. Lopusinski, proiectul locomotivei a fost modificat putin. Suprafata de evaporare a cazanului a crescut la 164,8 m², prin prelungirea tabulaturii de incalzire; au crescut suprafata gratarului si presiunea aburului si s-a marit diametrul cilindrului de joasa presiune. Au fost comandate 14 locomotive conforme cu acest proiect la uzina Henschel din Germania. In 1984, Uzina de Constructii de Masini Kolomenskoe a construit 12 asemenea locomotive pentru calea ferata Riazan-Ural, iar in anul urmator inca 16, cu o suprafata de evaporare ceva mai mica (152,4 m²), pentru caile ferate Riazan-Ural si Kursk-Harkov-Azov.
In 1896, proiectul a fost din nou revizuit, odata cu constructia locomotivelor pentru calea ferata Moscova-Kiev-Voronej. MEcanismul de distributie a aburului Joy a fost schimbat pentru un mecanism Walschaerts cu culisa, presiunea aburului a fost marita la 12 kg/cm², la fel cu sarcina pe osie.
Ulterior, au fost construite locomotive pe baza acestui proiect la uzinele de locomotive Kolomenskoe, Sormova, Lugansk, Harkov si Briansk. O parte din locomotive au fost comandate la Hanovra si la uzina Henschel din Germania. Astfel de locomotive au fost construite pana in 1907, la comanda cailor ferate Vladikavkaz, Moscova-Kiev-Voronej, Riazan-Ural, Privlinskaia (Vistula), Kursk-Harkov0Sevastopol, de Sud-Est, Libava-Romni, Riga-Oriol, Siberiana, Ekaterininsk, Moscova-Brest, Srizan-Viazamesk, Samara-Zlatoust, Petersburg-Varsovia, Harkov-Nicolaevsk si de Sud-Vest. Totalul locomotivelor, cu toate variantele constructive, se ridica la 533.

UN NOU NUME
Pana in 1912 caile ferate isi numerotau pe cont propriu locomotivele. Din 1912 s-a introdus un sistem unic de numerotare a locomotivelor. Toate locomotivele de acest tip cu mecanism de distributie a aburului Joy aveau seria Aj, iar cele cu mecanism Walschaerts, seria Aw. Locomotivele de serie A erau echipate, de regula, cu frane pneumatice Westinghouse, pe cand unele companii au adoptat sistemul de franare New York. Viteza era masurata cu un dispozitiv Haushälter. Majoritatea locomotivelor avea tendere pe boghiuri cu trei osii, iar o parte s-a fabricat cu tendere pe boghiuri cu patru osii. Carburantul folosit la aceste locomotive era fie petrol, fie carbune.
Din 1913, compania feroviara Vladikavkaz a inceput sa echipeze locomotivele de seria Aj si Aw cu supraincalzitoare, inlocuind sistemele compund cu motoare cu distributie uniforma a aburului. Supraincalzitoarele aveau o arie de incalzire de 35 m², o suprafata totala de evaporare a cazanului redusa la 142 m² si diametre identice de 540 mm ale cilindrilor. Locomotivele modificate aveau seria As. Alte cai ferate nu au folosit locomotivele modificate inainte de a se convinge ca sunt fiabile.

IESIREA DIN SCENA
Experienta exploatarii locomotivelor din seria A, construite simultan cu cele din seria N, contemporane, de tip 1-3-0 a dovedit ca primele le erau inferioare acestora, din punctul de vedere al vitezei si din cel economic. Acesta a fost motivul scoaterii lor din fabricatie si al folosirii pe scara mai redusa decat a celor din seria N. De la mijlocul anilor ’20 ai secolului XX, locomotivele de tip A au inceput sa fie casate sau trecute pe linii secundare. Cateva au mai functionat inainte de al Doilea Razboi Mondial pe caile ferate din Estonia. O parte din locomotive se foloseau pentru tractarea generatoarelor electrice mobile. Pana in 1940 mai ramasesera in exploatare mai putin de 50 de locomotive de tip A. Ultima a fost casata de Ministerul Transporturilor in 1957.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1892
Producator	Uzina de Constructii de Masini Kolomenskoe
Comanditar	Calea Ferata Vladikavkaz
Viteza nominala	100 km/h
Sarcina pe osie	41,7 t
Cilindree	(2) 500 x 700 mm
Aria de incalzire a cazanului	152,4 m²
Presiunea aburului	11,5 kg/cm²
Suprafata gratarului	2,16 m²
Cursa pistonului	650 mm
Masa totala	63.500 kg