vineri , decembrie 4 2020
Locomotiva spaniola seria RENFE tip 1-4-1
Locomotiva spaniola seria RENFE tip 1-4-1

Locomotiva spaniola seria RENFE tip 1-4-1

La sfarsitul anilor 1940 reteaua feroviara de stat spaniola (RENFE) a decis uniformizarea parcului de locomotive, divers din cauza prezentei mai multor companii feroviare: MZA (Madrid-Zaragoza si Alicante), Norte, Oeste, Ferrocarriles Andaluces etc. In acest scop era necesar un model de locomotiva universal, care sa stea la baza extinderii rapide si substantiale a retelei feroviare.
Dupa o serie de analize, s-a selectat un proiect britanic, cu patru osii motrice si doua secundare (1-4-1). Comenzile au fost impartite intre constructorul principal (North British Locomotive Company) si principalele firme spaniole constructoare de locomotive ale epocii (Babcock & Wilcox, Euskalduna, Macosa si Maquinista Terrestre y Maritima).

CONSTRUCTIE AMERICANA SI NUME JAPONEZ
Locomotivele cu formula de distributie a osiilor 1-4-1 au primit in aceasta perioada denumirea Mikado. Iata cum: in 1897, constructorii companiei americane Baldwin au proiectat o locomotiva grea de marfa pentru compania feroviara japoneza Nipon Railway. Denumirea Mikado (Onorabila Poarta) era folosita, in vechime, pentru a-l desemna pe imparatul Japoniei si, totodata, curtea sa si statul. La momentul respectiv, era la moda opereta Mikado. Nu e deloc de mirare, asadar, ca locomotiva a primit si ea acest nume. Locomotiva s-a dovedit atat de reusita, incat a devenit cea mai folosita locomotiva de marfa cu abur din SUA, iar diferitele ei variante s-au raspandit in intreaga lume. In al Doilea Razboi Mondial, din motive lesne de inteles, americanii i-au schimbat denumirea ,,inamica” cu MacArthur (in onoarea generalului MacArthur, comandatul trupelor americane din Pacific). Totusi, denumirea adoptata de toate tarile in care s-au folosit locomotive de tip 1-4-1, in paralel cu cele oficiale, a ramas Mikado.

O SERIE SI MAI MULTE VARIANTE
In anii 1953-1954, reteaua nationala feroviara spaniola a fost dotata cu 125 de locomotive Mikado. Apoi, a mai fost comandat un lot de inca 117, produse integral in Spania.
Modelului i-au fost aduse, cu aceasta ocazie, cateva modificari. Astfel, s-a trecut de la carbune la pacura si la evacuare dubla a fumului, care a permis imbunatatirea tirajului cazanului. Locomotiva a fost echipata cu mecanism Walschaerts de distributie a aburului, utilizat pe scara larga la motoarele cu abur moderne, fabricate in Europa.
In 1960 s-a construit ultima locomotiva din serie. Intre 1960 si 1969 cele 125 de locomotive din lotul initial, cu arzatoare mari pe carbune, au fost reutilate, pentru a folosi pacura pe post de carburant.
Modificarile constructive si fabricantii diferiti au avut drept rezultat faptul evident atat pentru specialisti, cat si pentru amatorii pasionati, ca, desi era vorba de productie de serie, profilul exterior al locomotivelor era diferit.

ULTIMELE SI CELE MAI BUNE
Mikado a fost o locomotiva universala: tracta atat garnituri de marfa, cat si de pasageri. Din punctul de vedere al numarului de exemplare, s-a aflat pe locul al treile in Spania. Locomotivele au circulat pe toate caile ferate spaniole, cu exceptia celor andaluze. Scoaterea din circulatie a inceput in 1967. Astfel, locomotivele Mikado au fost ultimul model care a circulat in reteaua feroviara nationala spaniola. In 1973 s-a marcat inchiderea oficiala a epocii aburului pe caile ferate spaniole, printr-o ceremonie oficiala de adio in onoarea locomotivei F-2348, la care a participat si printul de Asturia, viitorul rege Juan Carlos I al Spaniei.
O parte din aceste locomotive s-au pastrat la Muzeul Feroviar Central. Trei dintre ele (F-2111, F-2413 si F-2346) sunt inca in exploatare, reparate din initiativa catorva entuziasti, si circula pe cai ferate-muzeu sau pe trasee turistice.
Dintre toate locomotivele cu abur comandate pentru reteaua feroviara spaniola, seriile RENFE 141-2101/2125 si 141-2201/2417 au fost cele mai bune pentru transportul de pasageri si marfa.

PERECHILE DE PE LOCOMOTIVE
In epoca de aur a locomotivelor cu abur, majoritatea parcului de locomotive al Spaniei era compus din modele uzate moral. Pentru a opera locomotivele aflate intr-o stare jalnica, era neaparat nevoie sa cunosti o multime de trucuri si scurtaturi. Aceste informatii se transmiteau din gura-n gura si din mana-n mana, astfel incat pe fiecare locomotiva lucra o pereche de operatori: un mecanic bine instruit si un fochist cu experienta.
Cateodata, zelul profesional al mecanicilor mergea pana la a-si petrece timpulo liber reparand si curatand locomotivele. Muncitorii feroviari se mandreau cu locomotivele, considerandu-le aproape proprietate personala. Conducerea retelei feroviare nationale spaniole aprecia acest gen de initiative, premiindu-si adesea muncitorii si fochistii pentru buna intretinere a locomotivelor.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare1953
FabricantiNorth British Locomotive Company, Babcock & Wilco, Euskalduna, Macosa si Maquinista Terrestre y Maritima
ComanditarReteaua Nationala de Cai Ferate a Spaniei
Ecartament1668 mm
Viteza maxima90 km/h
Capacitatea de tractare14.790 kg
Cilindree(2) 570 x 710 mm
Presiunea nominala15 kgf/cm²
Apa 27 m3
Roti motrice1560 mm
Masa pe rotile libere94.000 kg
Masa totala103.000 kg

About Vyorel

Check Also

Locomotiva electrica V 40 TIP 1-D-1

Locomotiva electrica V 40 TIP 1-D-1

Litera V din denumirea locomotivei vine de la adjectivul maghiar villamos, care inseamna electric. Gratie …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *