Locomotivele din seria Eel

Experienta internationala si exemplul de succes al primei locomotive Diesel sovietice, Scel1, a convins guvernul rus despre utilitatea practica a trecerii la propulsia Diesel in reteaua nationala de cai ferate. Urmatorul pas l-a constituit realizarea locomotivelor Diesel de marfa Eel.

EXEMPLARELE EXPERIMENTALE
Intre anii 1912 si 1950, majoritatea transporturilor de marfa de pe teritoriul URSS s-a efectuat cu locomotive cu abur din seria E, cu diverse modificari. Acestea dezvoltau viteze de pana la 55 km/h si erau cele mai eficiente si puternice locomotive ale vremii. Totusi, era logic ca, in regiunile cu resurse limitate de apa si carbune, sa fie folosite locomotivele Diesel. In anii 1920, guvernul sovietic a comandat o serie masiva de locomotive din Germania (desi existau mai multe uzine sovietice care produceau acest tip de locomotive). Din resursele ramase dupa aceasta achizitie, s-a decis sa se construiasca doua locomotive Diesel experimentale. Acestea au fost denumite Eel2 si Emh3. Litera E inseamna ca se incadrau in clasa de putere a seriei E, iar EL si MH reprezentau tipul de transmisie, electrica, respectiv mecanica. Cifrele 2 si 3 insemnau prima si a doua locomotiva Diesel sovietica.

DE LA MODELE LA PRODUCTIA DE SERIE
Testele efectuate pe primele modele experimentale au dovedit calitatile transmisiei electrice. In Germania a inceput productia locomotivei Eel5, analoaga locomotivei Eel2, cu formula de distributie a osiilor 2-5o-1, iar asamblarea a fost finalizata la Uzina de Constructii de Masini din Koloma. In paralel, aici a fost proiectata varianta sovietica, Eel9. Toate subansamblurile si piesele montate pe acest model erau de productie sovietica, cu exceptia motorului Diesel, identic cu cel al Eel5, fara injectie, cu 6 cilindri, produs de firma MAN. Electromotoarele de tractiune DPT-140 erau fabricate de uzina Dinamo, iar generatoarele de tractiune si auxiliar, de Uzina de Constructii de Masini Electrice din Harkov (HEMZ). Aparatura electrica era montata de Cooperativa Unionala Electrotehnica (VEO).
Eel9 era putin mai grea decat analoaga sa germana si nu era echipata cu sistem electric de franare.
Ambele locomotive au fost date in exploatare, dupa testare, pe Caile Ferate ale Asiei Centrale. Aici, in conditii de arsita si seceta, si-au dovedit adevarata valoare. Aceste cai ferate au beneficiat, de altfel, de primele locomotive de serie, Eel12, a caror productie a inceput in 1932.

LOCOMOTIVELE EEL DE SERIE
Locomotiva Eel12 era deja echipata cu un motor Diesel 42MBK-6, produs de uzina din Koloma. Motorul in 4 timpi si 6 cilindri, cu ingectie mecanica a carburantului, cu cilindri cu diametrul de 450 mm si cursa pistonului de 420 mm, care dezvolta la 450 RPM o putere de 1150 CP nu era cu nimic mai prejos decat cel german. Viteza se modifica prin modificarea curentului de excitatie la generatorul principal sau a turatiei motorului Diesel. Electricitatea era transmisa cu ajutorul unui grup generator-motor Ward-Leonard.
Electromotoarele de tractiune DPT-140 erau alimentate la curent continuu de 169 A (la 1000 RPM) si erau calculate pentru o tensiune de 750 V. Transmisia dubla de la electromotoarele de tractiune la perechile de roti se efectua la o rata de transmisie de 85:15 = 5,73.
Sistemul de racire a apei si uleiului beneficia de ventilatie fortata cu extractie, constand din 11 sectiuni si fiind montat in partea frontala a locomotivei. Toate celelalte subansambluri se aflau sub caroseria demontabila generala. Sub aceasta se aflau posturile mecanicului, ajutorului de mecanic si motoristului. Gratie boghiurilor frontale cu doua osii si celui din spate cu o osie, locomotivele din seria Eel se inscriau cu usurinta in curbe stranse, cu raza de peste 150 m.

O CRITICA NEMERITATA
In primii ani de exploatare in Asia Centrala, locomotivele se avariau adesea. Apareau crapaturi pe lateralele motorului si in mantalele rulmentilor axului cardanic, functionau prost cuplajele motor-generator, gazele de esapament si aburul de la ulei intrau in cabina echipajului, etc. Aceste neajunsuri au devenit probleme reale, deoarece in Asgabat nu exista o baza de reparatii adecvata, nu erau suficiente piese de schimb, iar specialistii in motoare Diesel erau slab pregatiti.
Drept urmare, in 1937 au fost scoase din productie locomotivele Diesel de magistrala Eel si uzina din Koloma a produs inca 5 ani o varianta modificata, folosita ca pe post de centrala electrica mobila.

REABILITAREA
Dupa ce in 1938 s-a construit in Asgabat un depui de reparatii, situatia s-a schimbat, iar reputatia seriei Eel a fost restabilita. Practica a dovedit ca, intretinute corespunzator, locomotivele Eel consumau de 5-6 ori mai putin carburant, iar cheltuielile cu intretinerea se reduceau cu 30-50% fata de cele aferente locomotivelor cu abur. Pe tronsonul cu linie simpla, locomotivele parcurgeau pana la 650 km pe zi, fara sa necesite schimbarea apei inainte de a reveni in depou. Cele 5 tone de carburant erau suficiente pentru 800 km.
Locomotivele Diesel din aceasta serie au circulat permanent in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tractand garnituri de marfa spre front, si, mai apoi, si in perioada postbelica, fiind inlocuite cu modele modernizate abia la inceputul anilor 1960.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1932
Producator	Uzina de Constructii de Masini din Kiloma
Numarul de locomotive construite	46
Formula de distributie a osiilor	2-50-1
Viteza nominala	55 km/h
Puterea motorului Diesel	1150 CP
Puterea generatorului de tractiune	796 kW
Masa pe rotile libere	98.000
Masa nominala	132.000
Sarcina pe osia motrice	19,6
Lungime totala	15.710 mm