vineri , decembrie 4 2020
Moscova-Kislovodsk
Moscova-Kislovodsk

Moscova-Kislovodsk

Daca v-ati hotarat sa mergeti la schi sau snowboard in Dombai sau sa va fortificati sanatatea cu legendarele ape minerale din Caucaz, in sanatorii sau case de vacanta, veti lua trenul Moscova-Kislovodsk. Este trenul ideal si pentru iubitorii de literatura rusa: la capatul liniei va asteapta locurile descrise de Pușkin si Lermontov. Sunteti alpinisti si vreti sa urcati pe Elbrus? Tot cu acest tren ajungeti si in regiunea Prielbrusie.

Drumul din capitala Rusiei spre Caucaz trece prin regiunile Riazan, Lipețk, Tambov, Voronej, Rostov si prin teritoriile Krasnodar si Stavropol. Trenul traverseaza 3 cursuri de apa importante: Oka, Don si Kuban. Timp de o zi intreaga, la fereastra se succed peisaje de o mare diversitate: padurile rusesti, campiile nesfarsite, stepele sudice si versantii muntosi, acoperiti de tufisuri dese, orase rusesti vechi si gari mici, urate, la prima vedere.

Personal electric in miscare, Voronej

MOSCOVA-VORONEJ
Trenul pleaca din gara Kazan din Moscova si, dupa ce paraseste suburbiile capitalei, trece printre paduri rusesti adevarate: pini si brazi, mesteceni si plopi. Mai apoi, apar in peisaj stejari falnici sau rachite. Dupa 3 ore, prima oprire: Riazan. Acesta primul oras mare asezat pe drumul dinspre capitala. Inca din secolul XII exista o cetate pe malul drept al fluviului Oka, la confluenta cu Trubej. ACeasta este si acum principala atractie turistica a orasului.
Catedrala Adormirii Maicii Domnului, cu zidurile rosii, cu copolele albastre, presarate cu stelute aurite si clopotnita alba, cu flesa aurita sunt vizibile de departe, din aproape orice loc din oras si de pe fluviu.
Riazanul de azi este un centru stiintific, militar si industrial important. Sub impresia peisajelor pe langa care abia ati trecut, va veti aminti ca este tara lui Esenin si Paustovski si, de asemenea, a lui Puvlov, Țiolovski si Miciurin.
Urmatoarea gara, aflata tot in regiunea Tambov, poarta numele de Miciurinsk, in onoarea lui Ivan Vladimirovici Miciurin, savantul specializat in selectia artificiala. Pana in 1932, orasul s-a numit Kozlov. Initial, fusese o cetate pe malul raului Lesnoi Voronej, o fortificatie de aparare a Riazanului, iar apoi un centru comercial important, devenind, din secolul XX, centrul pomicol principal al Rusiei. Aici se afla Institutele de Cercetare si Stiinte Nationale in domeniul horticulturii, geneticii si selectiei artificiale a culturilor, precum si Universitatea de Stiinte Agricole. Toate poarta numele lui Miciurin. Din 2003, orasul Miciurinsk are statutul de oras al stiintei. In cele 5 minute cat se opreste trenul aici, calatorul reuseste sa admire minunata gara cu aspect festiv, peretii rosii si ornamente albe, si cu incantatoare acoperisuri metalice in ape deasupra frontoanelor si ploastrilor.
,,Ce nume, auzi, Griazi (Noroaiele)!” exclama pasagerul dupa inca o ora. Se zice ca locul si-a primit numele de la Petru I, caruia i s-a impotmolit si stricat aici caleasca intr-o toamna ploioasa. In 1868, a fost construit aici un tronson al caii ferate sud-estice, iar orasul a devenit jonctiune de cale ferata. Cand a ajuns aici, un alt imparat, Alexandru al II-lea, a afirmat ca gara locala e una dintre cele mai bune din Rusia. Aceasta da aceeasi impresie si acum. E o cladire luminoasa si mare, construita in stil neoclasic.
Pe 3 niveluri, cu o fatada solemna cu doua aripi, ar semana mai degraba cu un palat, insa, e cu adevarat de palat. Are o scara de marmura rosie cu balustrade cochete din fonta, demne de acest nume. Din pacate, pasagerii care merg mai departe, nu ajung sa o vada, deoarece trenul ramane in Griazi doar 5 minute.

Trenul se apripie de gara Kislovodsk

VORONEJ-ROSTOV
Inca o ora si ceva trece neobservata. Trenul traverseaza raul Voronej si se opreste in centrul orasului omonim. E deja seara tarzie, dar ferestrele luminate ale garii sunt mai frumoase decat ziua. La jumatatea fatadei se afla o arcada vitrata, iar pe lateralele ei, siruri de ferestre inalte. Trenul se opreste pentru o jumatate de ora, iar cladirea se poate vedea si din unghiul opus, din Piata Garii. Din piata, este chiar mai solemna: partea centrala, in forma de potcoava, iese mult inainte, 6 coloane albe de pe laturile ei ii subliniaza inaltimea, iar cornisa infrumuseteaza sculpturile in bronz. Gara a fost construita dupa al Doilea Razboi Mondial, in locul celei distruse. Asadar, nu e de mirare ca arhitectii au ales acest aspect solemn si monumental. Trenul pleaca si merge o vreme pe malul lacului de acumulare Voronej. Astfel ne amintim ca am parasit orasul care este considerat patria flotei rusesti.
Aici, la ordinul lui Pentru I, a fost infiintata Amiralitatea si, intre 1696 si 1711, au fost construite 215 de nave. Daca nu ati adormit, peste inca 2 ore dupa gara Liski veti vedea Donul care de aici devine navigabil.
In urmatorul oras, Rostov, trenul ajunge dimineata. Noaptea se mai opreste in 3 gari mici: Liski, Rossos si Lihaia. Toate aceste orase au aparut gratie caii ferate. In jurul garilor au aparut intai sate, apoi orasele ai caror locuitori lucrau la companiile feroviare. Pe acest tronson, intre Rossos si Lihaia, se trece de pe calea ferata sud-estica pe cea nord-caucaziana.

Sala de asteptare a garii Griazi-Voronej din Griazi.

ROSTOV-MINVODI
Constructia cailor ferate in nordul Caucazului a inceput in 1861 si a continuat pana la sfarsitul secolului XX. Acestea acopera teritoriul Rusiei intre marile Azov, Neagra si Caspica si, intersectandu-se cu alte drumuri ale Rusiei, leaga centrul si estul tarii de porturile maritime, de statiunile din teritoriul Krasnodar si zona precaucaziana, precum si de republicile din Caucazul de Nord.
De aceea, calea ferata pleaca din gara de mare efect urbanistic din Rostov na Don spre vest, sud si sud-est. Ultima directie e cea din care mergem noi. Trecem prin estul teritoriului Krasnodar catre teritoriul Stavropol, pana la lantul muntos Caucaz.
Ne mai oprim in inca 4 gari mici. Trei minute la Tihoretkaia. Da, poate suna cunoscut din comediile romantice rusesti. Aaaa, da…cantecul cu trenul care pleaca din gara Tihoretkaia. Da, din contec o stim, dar nu stim ca aici se afla un depou de locomotive unic, unde inca mai functioneaza locomotive cu abur, si o uzina de constructii de masini care produce tehnica feroviara. Urmatoarea gara este Kavkazskaia. Aici stam mai mult, pentru ca se schimba locomotiva. Orasul, spre deosebire de gara, se cheama Kropotkin, desi constructia lui e legata de A. V. Suvorov. Acesta a ordonat sa se construiasca, pentru a apara traversarea peste Kuban, postul 1 Romanovsk, intarit cu o mica reduta. In anii 1870 a inceput constructia caii ferate spre Vladikavkaz, iar populatia din jurul garii Kavkazkaia a inceput sa creasca. Cladirea enorma de caramida rosie a garii, construita in 1903, e considerata cea mai frumoasa din Kuban, dar doar atat putem afla despre ea.
In Armavir gara e mult mai modesta, dar placuta, in stilul conacelor rusesti din secolul XIX, cand populatia se compunea din cherchezi coborati candva din munti. E adevarat, acestia alcatuiesc acum doar 9% din populatie, cu mult mai putini decat rusii.
Nevinnomisk se afla la confluenta intre Kuban si Bolsoi Zelenciuk. Este un oras industrial, dar atrage atentia mai degraba prin cursurile de apa, padurile si parcurile pitoresti. De aici, trenul merge practic paralel cu raul Bursucika, cu Bolsoi Stavropolski Kanal si cu raul Surkul, iar dupa vreo ora face cea mai lunga oprire, la Mineralnie Vodi.

MINERALNIE VODI-KISLOVODSK
In gara Mineralnie Vodi, trenul sta aproape o ora si puteti sa vizitati destule. Chiar langa oras se afla muntele Zmeika. Singurel, in mijlocul stepei. Versantii lui verzi sunt acoperiti cu paduri dese de fag, stejar si carpen, iar pata gri-albastruie sunt vechile cariere din care se extragea, veacul trecut, porfir cuartic alcalin. In departare se vede deja Varful Elbrus, desi mai sunt pana la el 91 km. In fata noastra se afla, insa, gara. O cladire cu doua fete, am putea zice. Fatada dinspre oras a ramas in stilul clasic sever, iar cea dinspre peroane este complet diferita. Partea centrala, semicirculara, cu coloane albe paralele, aminteste de o vila greceasca sau de un pavilion, atat de caracteristice zonei Caucazului. In centru, in mijlocul unui bazin rotund, se afla o sculptura cu un vultur, simbolic Caucazului. Si aici trebuie neaparat sa faceti poze. Lateralele fatadei sunt galerii deschise cu coloane si ferestre semicirculare imense.
Din Mineralnie Vodi pana la Kislovodsk sunt 64 km. Linia este foarte sinuoasa, ocolind muntii Zmeika, Bestau, Masuc, si iese pe o panta domoala.
Aici, la baza muntelui Masuk, se afla Piatigorsk, al doilea oras ca populatie din teritoriul Stavropol, veche statiune si centru turistic din regiunea Kavkazskie Mineralnie Vodi. In imprejurimile sale se afla peste 40 de izvoare cu apa minerala, lacul Tambukan cu namolul sau medicinal si renumitul lac Proval. In oras exista peste 30 de sanatorii si de aici incep multe trasee turistice si de alpinism spre Caucazul Central. Primul lucru care ne uimeste inca de pe peron este aerul, plin de miros de gudron, brad si zapada praspat asternuta.
Orasul urmator, Essentuki, este cunoscut in Rusia datorita apei minerale omonime. Statiunea este dedicata, in principal, tratarii problemelor sistemului gastric. Pe strada veti observa mai multi greci si armeni decat rusi, iar in Kislovodsk, karaciai, abhazi, gruzini, ossetini si alti localnici. Aici este capatul de linie si de aici incep muntii: de aici porneste drumul auto spre Donbai si Teberda. Kislovodsk se afla la o altitudine de 750-1200 m deasupra nivelului marii. A devenit o statiune recunoscuta gratiei apei minerale Narzan, iar turistii si pacientii sanatoriilor nu se bucura doar de frumusetile naturii, ci si de arhitectura locala. Sunt neobisnuite si unice gara si sala de tratament alaturata garii, Galeria si Colonada Narzan, Scara CAscadei si vila lui Saliapin, precum si o cladire cu nume extrem de romantic: Palatul Perfidiei si Iubirii. Asadar, aici gasim tot timpul ceva placut si util de facut.

Peronul garii Kislovodsk.

About Vyorel

Check Also

Coast Starlight - steaua coastei Pacificului

Coast Starlight – steaua coastei Pacificului

Intreaga lume cunoaste frumusetea coastei nord-americane a Pacificului. Puteti sa va bucurati confortabul de peisajele …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *