Căile ferate

Nodul de cale ferata Voronej

In Voronej se gasesc mai multe gari: Voronej-1, Voronej-2 (Kursl), Otrojka si Pridacea. La fel ca orasul, garile se afla pe malurile diferite ale raului Voronej.

Gara principala, Voronej-1, mare si frumoasa, se afla in centrul orasului, pe malul drept. O viziteaza doar pasagerii trenurilor care merg pana la Voronej si o parte din trecatori. Din gara Voronej-2 (tot pe malul drept, aproape cealalta), mai mica si nu la fel de frumoasa, pleaca trenurile electrice suburbane. Otrojka, pe malul stang, deserveste in principal trenurile de marfa. Cladirea garii Pridacea, o gara foarte tranzitata de pe malul stang, care deserveste majoritatea trenurilor de cursa lunga, nu e deloc pe masura tranzitului.

ORASUL CAILOR NAVIGABILE
Acest oras e frumos din vazduh: cladiri in culori pastelate, ingropate in vedeata, poduri, luciul lacului de acumulare Voronej. Devine clar de ce orasul aflat la varsarea Voronejului in Don, intr-o zona de stepa impadurita, cu un climat destul de temperat si pamant fertil, i-a atras intotdeauna pe oameni.
Sapaturile arheologice dovedesc ca, pe actualul teritoriu al orasului, au existat asezari inca din sec. al VIII-lea. In letopisetele din sec. al XII-lea este pmoenit un oarecare Voronoj. Totusi, se considera ca anul infiintarii orasului este 1586, cand a fost construita o cetate de aparare impotriva invaziilor tatarilor nogai si din Crimeea, dar si impotriva trupelor polono-lutuaniene. Dupa doar doi ani, in decursul unei invazii a cazacilor din Cerkasi, orasul a fost ars pana la temelii si s-a reconstruit dupa 4 ani. La mijlocul sec. al XVII-lea, Voronej devenise un centru comercial renumit, iar din 1695 a primit un nou rol strategic: Petru I a decis sa construiasca aici flota pentru cucerirea Marii Azov. Viata orasului s-a schimbat radical. Populatia a crescut de la 10.000 la 50.000 de locuitori. Pe insula dintre bratele raului Voronej s-au construit AMiralitatea si Arsenalul.
Voronej s-a umplut de oameni noi: pe malul raului s-a infiintat colonia germana, in suburbii locuiau rusi, englezi, italieni, germani si olandezi, in oras s-au construit resedinta tarului (care venea adesea si ramane mult timp), resedinta printului Mensikov si cea a amiralului Apraksin. Si, desi Amiralitatea a fost mutata in aval din cauza scaderii nivelului raului, Voronej a ramas leaganul flotei rusesti si s-a transformat intr-un centru economic important.

Lungimea utila totala a cailor ferate de Sud-Este este de 4300 km, reprezentand 5% din reteaua feroviara nationala.

NODUL DE CALE FERATA
Dupa ceva mai mult de un secol si jumatate, Voronej a devenit un nod important in transporturi. De data aceasta, insa, unul feroviar. In 1868 a ajuns in Voronej primul tren, la doar 3 ani dupa ce s-a acordat concesiunea si s-a construit societatea feroviara pe actiuni Riazan-Kazlov. Magistrala a fost construita la initiativa administratiilor locale din Voronej si Tambov, cu capital privat. In 1866 a inceput circulatia intre Riazan si Kozlov (actualmente Miciurinsk), iar apoi pana la Voronej. In curand, traseul a fost prelungit pana la minele de carbune din regiunea Donetk. Lucrarile de constructie au fost organizate de administratia locala din Voronej. Circulatia regulata pe tronsonul cu o singura linie intre Razdelnaia (Otrojka) si Liska, de 91,744 km, a inceput la 1 ianuarie 1971.
In ziua de azi, regionala feroviara Voronej face parte din caile ferate de Sud-Est. In ciuda denumirii istorice, caile ferate se intind pe teritoriul regiunii aflate in sud-vestul zonei europene a Rusiei: regiunile Belgorod, Volgograd, Voronej, Kursk, Lipetk, Penza, Rostov, Riazan, Saratov, Tambov, Tula. Liniile caii ferate sunt construite in majoritate in a doua jumatate a secolului XIX. Totusi, 83,6% din incarcatura este transportata cu garnituri cu locomotiva electrica, iar restul, cu locomotive Diesel.

Din gara Voronej-1 pleaca trenuri suburbane electrice catre Ramon, Griazi, Liski, Russos, Valuiki.

CLADIREA CU CEAS
Administratia feroviara se afla in Voronej. Cladirea nu depaseste inaltimea altor cladiri din oras, dar este foarte importanta. In 1777-1779 s-a construit pentru guvernator, generalul-locotenent I. A. Patopov, un palat in stil baroc (acum gazduieste muzeul regional de arta I. N. Kramski). Cand s-a construit cladirea administratiei caii ferate de Sud-Est, in 1930-1932, palatul a ajuns oarecum in curtea ei, fatadele cladirii intinzandu-se pe 3 strazi. Cladirea a fost construita dupa proiectul arhitectului N. V. Troitki din Voronej, in stil constructivist. Fatadele cladirii se evidentiau datorita articulatiilor verticale ale fatadei si suprafetelor vitrate de mari dimensiuni. Unul dintre colturi a fost rotunjit, iar altul avea un turnulet in care se afla casa scarilor, cu o fereastra pe colt pe intreaga inaltime. In partea superioara a turnului se afla ceasul. Acesta mai exista si azi, dar restul profilului cladirii s-a modificat. In al Doilea Razboi Mondial au fost distruse 90% din cladirile din oras, inclusiv aceasta. A fost reconstruita in stil postbelic, asa numitul Empire stalinist.

Iluminatul decorativ al garii Voronej-1 evidentiaza partea centrala in forma de potcoava a cladirii.

POTCOAVA FERICIRII
Daca mergeti de la cladirea administratiei feroviare pe strada Pacii (Mira), ajungeti in grandioasa Piata Cerniahovski si vedeti fatada semicirculara, in rezalit sub forma de potcoava, a garii principale. Aceasta desavarseste aspectul pietei de pe latura adiacenta caii ferate. Cladirile din partea opusa, construite in semicerc, se reflecta, la dimensiuni mai mari, in rezalitul garii. Gara, construita in 1954, este atat de frumoasa incat reproducerea ei a fost folosita pentru ambalajul bomboanelor Voronejskie. Cladirea nu e mare, dar proportiile echilibrate, peretii galbeni si coloanele inalte si albe o fac monumentala si solemna. Ritmul vertical este subliniat de sculpturile din bronz de deasupra pilastrilor rezalitelor central si laterali, mai sus de cornisa. Acestea ii infatiseaza pe soldatii care au eliberat orasul de sub ocupatia nazista. Autorul sculpturilor, V. F. Burimov, nu a ales intamplator aceasta tema, cladirea anterioara fiind distrusa de bombardamente in timpul ocupatiei. Astfel, piata mare a garii, cu monumentul generalului I. D. Cerniakovski, comandantul armatei a 60-a care a eliberat Voronejul in 1943 si insasi gara reprezinta un ansamblu monumental in memoria pierderilor care au afectat orasul in timpul razboiului.
Partea centrala a cladirii, in forma de potcoava, poate fi considerata un simbol al unei vieti mai fericite a orasului.

REPARATII DE VAGOANE SI LOCOMOTIVE DIESEL
In Voronej exista doua uzine de reparatii pentru parcul rulant feroviar, una pentru vagoane si una pentru locomotive Diesel.
Uzina de reparatii de vagoane are peste 100 de ani, dar este in pas cu epoca moderna. Aici se repara vagoane de pasageri, perechi de roti si vagoane frigorifice. Astfel, durata de viata a vagoanelor se prelungeste la 15 ani, creste fiabilitatea, rezistenta la incendii si confortul pasagerilor. Uzina nu doar repara vagoane, ci si construieste vagoane speciale: cu compartimente pentru persoanele cu dizabilitati, pentru copii, vagoane-salon, vagoane-sali de sport, etc.
Uzina de reparatii de locomotive Diesel este si mai veche: a fost infiintata in 1868, sub forma atelierelor feroviare ale cailor ferate de Sud-Est. Uzina repara diverse locomotive Diesel, motoare, generatoare, perechi de roti. Uzina a construit 4 trenuri Diesel DT116, dar cea mai mare realizare a fost fabricarea in 2007 a turbo-locomotivei GT1.

One thought on “Nodul de cale ferata Voronej

Lasă un răspuns