Seria VT tip 2-3-1+1-3-2

De numele acestei serii este legata legendara locomotiva cu abur in tandem si, totodata, una din cele mai puternice locomotive, Beyer-Garratt. Constructorul acesteia, Herbert William Garratt, a propus o serie de solutii tehnice, care i-au conferit flexibilitate gratie dimensiunilor variabile ale rotilor si osiilor, dandu-i posibilitatea de a o folosi pe diverse tipuri de cale ferata si asigurandu-i raspandirea in intreaga lume.

PENTRU CAILE FERATE ALGERIENE
Compania franceza Paris-Lyon-Méditerranée (PLM) a infiintat, in 1863, sistemul feroviar algerian. In Algeria au inceput sa se livreze locomotive ale companiei, cu formula 0-3-0 de distributie a osiilor, care au continuat sa functioneze in Algeria aproape pana la renuntarea la tractiunea cu abur.
In 1932 au aparut locomotivele in tandem Beyer-Garratt, care au devenit locomotivele-tip ale parcului rulant feroviar algerian si cele mai puternice locomotive de pasageri de mare viteza din afara Statelor Unite ale Americii. Initial, au fost achizitionate de compania franceza, iar apoi, dupa o serie de fuziuni, de Caile Ferate Algeriene de Stat (CFAE) si Caile Ferate Algeriene.
Aceste locomotive au intrat in istorie sub numele de Beyer-Garratt, gratie acordului bipartit incheiat intre inventator si compania britanica Beyer, Peacock & Co., care a obtinut licenta de productie a locomotivelor Garratt. Locomotivele au fost fabricate in mai multe variante, de la cea initiala, mica, 0-2-0 + 0-2-0 pentru caile ferate de stat ale Tazmaniei, pana la versiunea 2-4-2 + 2-4-2, masiva, cunoscuta ca seria AD60 si destinata transportului de resurse naturale in Australia.

SCHEMA LUI GARRATT
Locomotiva in tandem a lui Garratt avea motoarele cu abur amplasate pe doua subsasiuri separate, unde se gaseau si rezervoarele de apa si combustibil. Subsasiurile erau unite de un sasiu-punte, pe care se aflau cazanul cu abur si cabina mecanicului. Initial, sistemul a fost propus de inginerul englez Garratt in 1908 si a fost numit in cinstea lui. Calitatea principala a sistemului consta in faptul ca locomotiva putea sa utilizeze un gratar mai lat, cu o suprafata mai mare. Gratie flexibilitatii sasiului, Garratt se inscria mai usor in viraje. Datorita acestei particularitati si-a castigat popularitatea mondiala. Australia, Africa de Sud, Brazilia si Spania sunt o parte dintre tarile in care s-au folosit aceste locomotive nemaipomenite.

RECORDUL MODELULUI EXPERIMENTAL
In 1927 s-au construit primele locomotive Beyer-Garratt pentru caile ferate din Sao Paolo, Brazilia. Initial, acestea aveau formula de distributie a osiilor 1-3-1 + 1-3-1, ulterior fiind transformata in 2-3-1 + 2-3-1. Dupa patru ani, in 1931, s-au achizitionat pentru Caile Ferate Centrale din Aragon sase locomotive identice, compania Euskalduna din Bilbao a achizitionat licenta de productie de la Beyer, Peacock & Co. , iar in 1932 a primit prima comanda de la compania Paris-Lyon-Méditerranée pentru livrarea in Algeria a modelului experimental 2-3-1+1-3-2 Garratt AT1. Constructiv, aceasta se deosebea putin de clasa VT, comandata ulterior in doua loturi (de 10 si 29 de locomotive).
In Algeria locomotiva a ajuns acoperita de glorie, deoarece, intre Gare du Nord din Paris si Calais, stabilise un inegalabil record de viteza pentru locomotivele in tandem, ajungand la 137 km/h cu o garnitura de 650t. In Algeria a reusit sa scurteze durata calatoriilor din Oran si Contantina cu 20 si, respectiv, 30%. O serie de probleme au condus la casarea timpurie a acestor locomotive. In primul rand, au suferit din cauza inevitabilei proaste utilizari din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si, in al doilea, calitatea slaba a apei din Algeria defecta supapele sensibile ale pistoanelor. In 1951 aceste locomotive au fost casate in Algeria.

GARRATT CONTRA MALLET
Aparitia locomotivelor in tandem, a caror sasiuri constau din doua sau mai multe subsasiuri, amplasate pe boghiuri pivotante, a avut loc datorita nevoii de o mai buna inscriere in virajele stranse. Comparativ cu locomotivele obisnuite, cu un singur sasiu rigid, locomotivele in tandem erau mai flexibile. Pe langa Garratt, s-a bucurat de popularitate si sistemul Mallet, la care doar rotile motrice din grupa din fata erau montate pe sasiu pivotant, grupa din spate fiind montata pe sasiul principal al locomotivei. Exista si alte exemple de astfel de locomotive, cum ar fi giganta Big Boy, construita de American Locomotive Company in 1941. Totusi, niciuna dintre ele nu a marcat istoria la fel ca Garratt si Mallet, gigantii ai lumii feroviare. In 1922 s-au confruntat cu impotriviri directe la incercarile derulante pe parcursul a trei luni pe caile ferate din Africa de Sud. Ambele au efectuat cat 58 de curse pe distanta de 140 km. Desi mai putin puternica decat adversara sa, Mallet, Garratt s-a dovedit, pana la urma, mai buna, gratie vitezei mai mari si economiei la combustibil.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1936
Producator	Beyer, Peacock & Co. , Horton, Manchester, Franco-Belge Reims
Comanditar	Compania Paris-Lyon-Méditerranée
Capacitate de tractare	26.399 kg
Sarcina pe osie	18.370 kg
Cilindree	(4) 490 x 660 mm
Suprafata radianta	260 m²
Diametrul rotilor directoare	1219 mm
Supraincalzitor	91 m²
Presiunea aburului	20 kg/cm²
Suprafata gratarului	5,4 m²
Combustibil	11 t
Apa	30 m3
Masa pe rotile libere	109.310 kg
Masa totala	212.600 kg
Lungime totala	29.432 mm