Viteza trenurilor

Pana la Primul Razboi Mondial, calea ferata a fost cel mai rapid mijloc de transport. Istoria dezvoltarii sale este strans legata de cautarea continua de metode de marire a vitezei.

Celor care vor sa inteleaga cum au reusit caile ferate practic sa monopolizeze transportul in chiar primul secol de existenta, le ajunge sa citeasca prima propozitie din invitatia la inaugurarea primei cai ferate germane, din 1833: ,,Caile ferate si motoarele cu abur sunt dintre cele mai importante si influente inventii ale zilelor noastre. Sunt cele mai rapide, ieftine si sigure mijloace de transport de pasageri si marfuri.” Pe primul loc, evident, se afla viteza de deplasare, pur si simplu uimitoare pentru epoca respectiva.

VIRUSUL VITEZEI

Vitezele vremii ni se par ilare acum, in conditiile in care primele locomotive ajungeau doar la 30-40km/h. Chiar si dupa 1870, cand trenurile de pasageri au fost echipa cu frane pneumatice si companiile feroviare puteau sa sporeasca viteza de siguranta, fara a risca avarii serioase, desi aceasta depasea rareori 90-90 km/h. Totusi, in ultimele decenii lumea a fost cuprinsa de mania vitezei. Istoricul Peter Borshied descria acest fenomen ca fiind ,,virusul vitezei”: ,,In aceasta epoca de industrializare accentuata, timpul a devenit din ce in ce mai pretios. Cu cat mai repede isi ating destinatia oamenii, marfurile si informatiile, cu atat mai mare este potentialul profit. Aceasta opinie s-a extins in toate aspectele vietii, ca o epidemie.”

La 31 mai 1879, la Marea Expozitie Industriala de la Berlin, a fost prezentata prima cale ferata electrificata, cu o lungime de 300m, construita de Werner Siemens. Locomotiva electrica, similara vehiculelor electrice moderne, era pusa in miscare de un electromotor de 9,6 kW (13 CP).

Curentul electric de 160 V alimenta motorul printr-o sina separata de contact, circuitul electric inchizandu-se prin sinele obisnuite. Trei vagoane miniaturale, de 18 pasageri, se deplasau cu o viteza de 7 km/h.

In 1903 automotoarele electrice ale cailor ferate prusace atingeau, pe tronsonul experimental Marienfeld-Zossen (langa Berlin), viteze de peste 200 km/h. Aceste mijloace de transport au ramas in stadiul de prototipuri, deoarece tehnologia propusa inca nu devenise una comuna. Electromotoarele trifazice necesitau alimentare de la trei linii de contact aeriene.

RASPUNSUL CONCURENTEI
Concurenta cailor ferate a devenit serioasa abia dupa Primul Razboi Mondial, cand transportul auto si aviatic au atras clienti buni pe piata. Reactia nou-infiintatei Deutsche Reichsbahn (caile ferate imperiale germane) ne uimeste si acum. In 1929, inginerul de aeronautica Franz Krukenberg a construit asa-numitul zeppelin feroviar. Pe un vagon cu lungimea de 22,85 m si inatimea de 2,8 m s-a montat un motor BMW VI de aviatie, pe benzina, cu 12 cilindri si o putere de 600 CP, care punea in miscare o elice cu patru pale. In 1931, in calatoria de incercare intre Hamburg si Berlin, zappelinul feroviar a ajuns la 230 km/h. Desi aceasta varianta prezenta cateva neajunsuri majore, s-a ales versiunea de motor Diesel electric.

In 1932, garnitura de doua vagoane VT 877 a/b a efectuat cateva calatorii de incercare intre Berlin si Hamburg. Viteza maxima a ajuns la 160 km/h, iar trenul a fost poreclit Hamburghezul Zburator. La 15 mai 1933 a inceput sa fie exploatat permanent pe ruta susmentionata. Dupa acest model s-au construit mai multe trenuri ,,zburatoare” rapide, pentru distante lungi. Reteaua de trenuri rapide unea cele mai importante orase din Germania si a devenit o alternativa serioasa la avioane si automobile.

GURA DE AER PROASPAT
Dupa al Doilea Razboi Mondial, popularitatea cailor ferate a inceput sa scada. Se produceau in masa automobile, din ce in ce mai moderne, se contruiau autostrazi peste tot, si zborurile cu avionul deveneau din ce in ce mai rapide si confortabile. Doar criza petroliera din 1973 si aparitia problemelor de mediu au atras din nou atentia asupra transportului feroviar.
Gura de aer proaspat au primit-o caile ferate din mai multe tari, gratie unei directii de actiunea cu totul noua: trenurile de mare viteza. Aceasta a presupus dezvoltarea de noi linii de cale ferata si constituirea unui material rulant pe baza de noi tehnologii.