Gara din Soci

Cine nu a auzit de Soci? E o statiune renumita la Marea Neagra. Puteti sa ajungeti in Soci cu avionul, trenul sau automobilul. In trecut, in schimb, deschiderea garii feroviare de la capatul uneia din ramurile liniei Caucazului de Nord a fost un eveniment important.

In ultima suta de ani, Soci a primit doi stimuli esentiali pentru dezvoltare: in secolul XX a devenit o statiune de elita (unde se aflau vilele lui Stalin si ale nomenclaturistilor), precum si la inceputul secolului XXI, cand aici a avut loc a XXII-a editie a Jocurilor Olimpice de iarna. Constructia garii a avut loc in prima perioada.
Gara are acum 3 peroane si 9 linii, dintre care 5 sunt destinate pasagerilor. Magistrala electrificata cu curent continuu uneste intre ele cele 4 raioane administrative ale statiunii (Central, Adler, Lazarevski si Hostinski) printr-o linie unica, de 105 km. Din Adler pleaca trenuri spre aeroportul din Soci si spre Krasnaia Poliana. Trenurile pe distante lungi leaga Soci de centrul tarii, Ural, Caucazul de Nord, Belarus si Ucraina.

LEGATURA CU ANTICHITATEA
Gara feroviara din Soci se afla in centrul orasului si e evident, de la prima privire, ca te afli intr-o statiune. Aceasta cladire, concomitent masiva ca dimensiune si cu o arhitectura fina, seamana cu o vila greceasca antica, Palatul Dogilor din Venetia si moscheile magrebiene. Luminoasa, usoara, eleganta, va spune ca sunteti pe litoralul Marii Negre, cu climatul sau deosebit, care predispune la relaxare si odihna, cu natura luxuriana care poate fi studiata la nesfarsit sau pur si simplu admirata, cu cultura si istoria care il leaga de antichitate. Partile noi ale cladirii, infrastructura contemporana si interioarele va lasa sa cunoasteti secolele prin care a trecut orasul. Sa ne intoarcem cu doar 100 de ani in urma, cand zona a inceput sa fie numita Riviera Caucazului.

In 1909 s-a decis constructia caii ferate spre Soci. Constructia a durat din 1914 pana in 1917. Razboiul Civil a dat mult inapoi dezvoltarea feroviara, deoarece trenurile nu au mai circulat spre Soci, iar liniile s-au deteriorat. Astfel, reconstructia a inceput aproape de la zero.
Prima cladire a garii a fost construita in 1918 in centrul orasului Soci, alaturi de piata si port, iar a doua, in 1934. Nu se evidentia nici una dintre ele prin aspect. A treia cladire i-a fost incredintata renumitului arhitect sovietic Alexei Nikolaevici Dușkin, arhitect-sef al Atelierului Central de Arhitectura al Comisariatului Poporului pentru Transporturi si, se spune, arhitectul favorit al lui Stalin. Daca e adevarat, Stalin nu avea gusturi proaste. Gara construita de arhitectul ales de el a fost recunoscuta drept una dintre cele mai frumoase din Europa si trecuta in patrimoniul obiectivelor UNESCO protejate, devenind, astfel, una din valorile arhitectonice mondiale.

TEMA TRANSPORTURILOR
Dușkin a fost un arhitect talentat si plin de imaginatie. Talentul sau e confirmat de faptul ca, fiind nascut in familia unui agronom din satul Alexandrovka din Ucraina, fara acces la studii superioare din cauza Razboiului Civil, a intrat, la 16 ani, la Institutul Tehnologic din Harkov. A studiat chimia doi ani si s-a transferat la arhitectura.
La doi ani de la absolvirea institutului, tanarul arhitect a participat la concursul pentru proiectarea statiei de metrou Palatul Sovietelor (Dvoreț Sovetov, actualmente Kropotinskaia) din Moscova si a primit premiul I (impreuna cu I.N. Dodița). Dupa transferul in capitala, Dușkin a lucrat in atelierul Mossovet si a participat la proiectarea diverselor cladiri: Palatul Radio, cladirea Comitetului Apararii, cinematograful Akademik, blocuri de locuinte, scoli si multe altele.

A devenit un specialist recunoscut si respectat si i-au fost incredintate proiecte care au definit profilul Moscovei. Este vorba de magazinul Detskii Mir (Lumea Copiilor), cateva statii de metrou moscovite si una din cele ,,sapte surori” staliniste la Krasnîie Vorota.
Este vorba de o serie de zgarie-nori sau cladiri imense, care includ, pe langa cladirea sus-mentionata, cladirea principala a Universitatii Lomonosov din Moscova, cladirea Ministerului de Externe, blocurile de locuinte de pe faleza Kotelniceskaia a raului Moscova si din piata Kudrinskaia, hotelurile Ukraina si Leningradskaia (n.tr.).
Trebuie sa mentionam ca multe din cladirile lui Dușkin sunt legate de transporturi. E greu de spus daca a fost intamplator sau nu. Inca din 1935, impreuna cu I. G. Lichtenberg, Dușkin a proiectat statia de metrou Kropotinskaia (Palatul Sovietelor, in epoca), urmata de inca o seama de statii de metrou: Piata Revolutiei (1938), Maiakovskaia (1938), Avtozavodskaia (1938, Zavod imeni Stalina/Uzina Stalin, in epoca), Novoslobodskaia (1952). In secolul XX, urbanismul subteran a devenit o noua ramura a arhitecturii si este notabil ca Dușkin a considerat ca aceste amplasamente subterane trebuie sa fie luminoase, utile si confortabile psihologic.

In anii 1950 a inceput perioada garilor: Dnepropetrovsk (1951), Simferopol (1951), Soci (1952), Briansk (1952) si Ievpatoria (1953). Gara din Soci, considerata importanta de conducerea Uniunii Sovietice si a carei constructie a fost controlata personal de Stalin, i-a distrus arhitectului nervii si sanatatea. Toata nomenclatura avea sfaturi de dat, dar prea putine de vreun folos. Aceasta gara a ajuns aproape sa duca la interzicerea arhitectului dupa moartea lui Stalin.

LAUDE SI CRITICI
Pe de o parte, atentia lui Stalin a fost de folos: lucrurile au mers destul de repede. In 1947-1948 Dușkin a prezentat trei variante de proiect, in 1950 a inceput constructia, iar dupa 20 de luni era deja finalizata. Constructia a costat 22 de milioane de ruble. La cursul epocii, acestea insemnau aproximativ 5,5 milioane de dolari. Pe de alta parte, supervizarea de la cel mai inalt nivel facea, uneori, atmosfera insuportabila, iar arhitectul pleaca sa se ,,odihneasca: ocupandu-se de alte proiecte. Din fericire, avea destule, in calitatea sa de castigator a trei Premii Stalin.
In 1952 a avut loc inaugurarea festiva, cu discursuri si articole laudative. Dar, dupa doar trei ani, in Ordinul CC al PCUS si al Consiliului de Ministri al URSS cu privire la eliminarea exceselor de proiectare si constructie se preciza: ,,Au fost permise cele mai mari excese la cladirile garilor construite dupa proiectele arhitectului Dușkin. La garile proiectate de acesta pentru Dnepropetrovsk, Simferopol si Soci, volumul construit este cu 180-190% mai mare decat normele in vigoare, iar costurile de constructie de 2-3 ori mai mari.”
Drept urmare, Alexei Nikolaevici a fost concediat din functia de arhitect-sef al Mosgiprotrans si, ulterior, din toate proiectele si functiile. I s-a permis doar sa predea la Institutul de Arhitectura din Moscova. Abia la doi ani dupa moarte, in 1975, arhitectul a fost reabilitat, iar gara din Soci a fost trecuta pe lista monumentelor de arhitectura de insemnatate federala.

COLORITUL MARIN
Cladirea prezinta o compozitie arhitecturala complexa, care aminteste de Renasterea italiana atat in general, cat si in anumite detalii specifice. Cladirea rectangulara principala este marginita de doua aripi patrate mai mici. In fata cladirii principale se afla un turn cu ceas masiv, cu ferestre inguste. Cladirea are 145 m in lungime si 30-50 pe latime. Inaltimea turnului, cu flesa cu stea inclusa, este de 55 m.
Ambele fatade ale cladirii centrale constau din arcade imense. Pe fatada dinspre piata, arcada se constituie intr-o galerie care leaga gara de peisajul si arhitectura tropicala ale statiunii. Toate cele trei parti ale cladirii au curti interioare cu flori si vita urcatoare, ornate cu sculpturi. Amintesc de Grecia Antica, dar au denumiri contemporane: Curtea Caselor de Bilete Suburbane si Curtea Serviciilor Publice.
Coloanele hexagonale, cu capiteluri corintice, zidurile exterioare rustice si tavanele casetate din interior reprezinta spiritul Renasterii italiene. Coloritul marin il subliniaza materialele de constructie locale. Demisolul este placat cu gresie, iar coloanele arcadei principale dinspre oras, cu granit lucios. Toate fatadele sunt ornate cu stuco-marmura colorata pe ciment alb, iar interioarele, cu marmura naturala. Toata tamplaria garii este din lemn de stejar. Prin arcade si logii puteti admira panoramele naturale, lunca raului Soci, piateta garii, orasul si Marea Neagra.