Locomotiva seria S 3/6 tip 2-3-1

In indelungata sa perioada de exploatare, locomotiva bavareza S 3/6 a devenit cunoscuta nu doar intre granitele Bavariei. I s-au schimbat adesea detaliile constructive, denumirea, numerotarea si statutul.

COMPLICATII CU NUMEROTAREA
Cand locomotivele unei serii se mai cumpara si dupa 20 de ani, nu e de mirare ca versiunile se deosebesc mult intre ele. La litera din indicativul locomotivelor S 3/6 s-au adaugat altele: c, d, e, f, g, h, i, k, l, m, n, o. Dupa intrarea in sistemul unificat Reichsbahn al Germaniei unite, au primit seria 18, iar diferentele versiunii, sub-seriile 184, 185 si 186. In plus, s-a schimbat si numerotarea locomotivelor. Astfel, locomotiva S 3/6 expusa acum in muzeu avea numarul 3634, care a fost schimbat cu 18 451. Totusi, toate aceste denumiri complexe erau importante aproape exclusiv pentru lucratorii care faceau reparatiile, deoarece seriile si sub-seriile aveau cateva caracteristici tehnice distincte. E adevarat ca apartineau unei singure clase, cu o putere de 1770 CP. Se deosebeau semnificativ de restul doar locomotivele 3624 – 3641, cu roti motrice mai mari, cu diametrul de 2000 mm.

IN FRUNTEA TRENURILOR DE ELITA
Dintre locomotivele construite exclusiv pentru Bavaria in 1908-1913, numerele 3601-3649 au functionat in reteaua feroviara de pe malul drept al Rinului, iar numerele 341-350, in reteaua regiunii Pfalz. Noile locomotive au intrat imediat in competenta serviciului de elita al trenurilor rapide, iar pentru reparatii se folosea cu preponderenta Atelierul Feroviar I din München. Printre primele garnituri tractate de locomotiva S 3/6 s-au aflat Orient Expressul, pe ruta Salzburg-Lindau-Ulm-Nürnberg-Würzburg-Regensburg. Supraincarcarea mecanismului de transmisie in urma functionarii la o viteza medie de 100 km/h pe tronsonul Nürnberg-Würzburg a condus la achizitionarea unei serii cu roti mai mari.
Ulterior, aceste locomotive aveau sa fie gazduite de depoul din Nürnberg. Raza de actiune a locomotivelor de pe malul drept al Rinului s-a extins si peste granitele Bavariei, pana la Aschaffenburg si Probstzella in Prusia, iar a celor din regiunea Pfalz, pe ruta Metz (Lorena)-Landau (Pfalz)-Stuttgart, pe o distanta de 312 km.

VREMURI TULBURI
Primul Razboi Mondial a insemnat sfarsitul epocii marilor expresuri. Locomotivele S 3/6 tractau acum trenuri postale de maxima importanta pe teritoriul ocupat al Frantei. Din 1918, locomotivele 18 401-434 si 441-458 (cu roti mari) au ramas in serviciul Rechsbahn, infiintata in 1920, dupa reparatiile acordate Frantei. Acestea apartineau sub-seriei 184.
Dupa remedierea haosului postbelic, Bavaria republicana a trecut din nou la formarea de trenuri de prestigiu. Intre 1926 si 1930, locomotivele li s-au adus modificari semnificative, tehnice si de aspect: Verdele bavarez a fost schimbat cu negru, iar rotile au fost vopsite in rosu. In plus, s-au adaugat deflectoare. S-au schimbat, invizibil din exterior, toate piesele consumabile, furtunurile si alte componente, pentru a corespunde standardelor germane generale.

SCHIMBAREA STATUTULUI
Vechile locomotive S 3/6 au inceput sa aiba concurenta, si anume surorile mai tinere, construite incepand din 1926: locomotivele rapide 01, precum si E 16 si E 17, care tractau garniturile pe liniile electrificate in 1926-1933 intre München si Salzburg, Kufstein, Regensburg si Stuttgart.
Trecerea locomotivelor vechi in depourile din Hof, Regensburg, Mühldorf am Inn, Ingolstadt, Kempten si Landshut a insemnat, la fel ca pentru generatia anterioara de locomotive bavareze rapide, trecerea de la trenurile rapide si de pasageri, la circulatia provinciala. Cateva modele au avut o misiune speciala incepand din 1933, in Freilassing: tractau trenul special al lui Hitler pe tronsonul Landshut-Freilassing, pana la Berghof, resedinta lui montana.
Curand, in urma ocupatiei germane, cele mai vechi si mai usoare locomotive S 3/6 au primit o noua misiune in teritoriile anexate, unde partea superioara a cailor ferate nu era calculata pentru incarcaturi mari. Acestea tractau expressurile Berlin-Viena (din depourile Linz, pe Dunare si Heidebroek, Silezia), prin protectoratul Boemiei si Movariei.

ADIO, DUPA PATRU DECENII
In anii 1950, 30 de locomotive din seria 185 au fost modernizate substantial si au continuat sa fie folosite pana in 1961-1966. Ultimele locomotive nemodificate din seria S 3/6, cu indicativul 18 451, a participat in toata splendoarea sa la parada aniversarii de 800 de ani a orasului München din 1958. Apoi, a ocupat un loc de cinste in Muzeul German al Stiintelor Naturii si Tehnicii. Dupa inca o jumatate de secol, s-a plimbat din nou prin oras, spre Muzeul Transporturilor din Theresienwiese.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1908
Comanditar	Caile Ferate Regale Bavareze
Producator	Krauss-Maffei, München, Germania
Viteza maxima	120 km/h
Ecartament	1435 mm
Sarcina pe osie	16,8 t
Diametrul cilindrilor de joasa presiune	(2) 670 mm
Diametrul cilindrilor de inalta presiune	(2) 425 mm
Cursa pistonului	610/670 mm
Aria de incalzire a cazanului	197,41 m²
Supraincalzitor	74,16
Suprafata gratarului	4,53 m²
Apa	26 m3
Masa nominala	88.300 kg
Lungime totala	21.396 mm