miercuri , decembrie 2 2020
Locomotiva eletrica D TIP 1-C-1
Locomotiva eletrica D TIP 1-C-1

Locomotiva eletrica D TIP 1-C-1

Din 1925, cand a fost produsa prima varianta a acestei locomotive electrice pentru trenuri de pasageri si marfa, si pana in anii 1950 au fost produse peste 400 de locomotive din clasa D. Asupra lor s-au efectuat permanent lucrari de modernizare, indeosebi in vederea cresterii puterii. Astfel. au devenit locomotivele cel mai des folosite pe caile ferate suedeze. Constructia reusita a locomotivelor le-a facut, practic, universale. Modelul Dg, cu caroserie construita integral din lemn, cu un aspect romantic, a fost deosebit de atragatoare pentru entuziastii feroviari.

O ELECTRIFICARE SPECTACULOASA
Primele locomotive electrice mici, alimentate la 5-20 kV, au aparut inca din 1905. Electrificarea semnificativa a caulor ferate din Suedia a inceput insa in 1910, odata cu utilizarea curentului trifazic la tensiune de 16 kV. Initial, la aceasta tensiune s-au folosit locomotive imense de marfa 1+CC+1 si B-B+B-B. Ulterior, autoritatile suedeze au stabilit tensiunea standard la 15 kV, in conformitate cu modelul elvetian.
Ritmul electrificarii a fost spectaculos. In 1923 se electrificasera deja 450 km. In 1955, doar 10% din linii erau deservite de locomotive cu abur, in timp ce pe 63% se foloseau locomotive electrice, iar pe restul de 27%, locomotive Diesel. Initial, o mare parte din locomotive a fost importata din Marea Britanie, inainte ca Suedia sa isi inceapa propria productie de locomotive electrice, optime pentru nevoile locale.

SERIA D, O SERIE DIVERSA
Prima locomotiva din seria D a iesit pe portile uzinei in 1925 si, cu modificari constructive minore, a continuat sa fie produsa timp de inca trei decenii. Pentru a face diferenta intre modelele modernizate de dupa cel de baza, la litera D s-a mai adaugat inca una. Astfel, exista seria Du, eleganta serie Dg cu caroseria din lemn si seria Da, ultima si cea mai puternica.
Pana la ultima locomotiva din aceasta serie, produsa in 1952, au fost exploatate, in total, 417 de astfel de locomotive, si aproape toate mai functioneaza si acum. Numarul mare de locomotive produse a insemnat ca au fost prezente pe toate caile ferate suedeze si le-a asigurat pozitia de lider in transportul de pasageri din intreaga tara.

PRINCIPALA CALITATE? CARACTERUL UNIVERSAL
Una din principalele calitati ale acestei locomotive a fost faptul ca erau adaptate atat pentru transportul de marfa, cat si pentru cel de pasageri. Locomotiva electrica D beneficiaza de schimbarea vitezei de deplasare in vederea atingerii vitezei maxime. Astfel, locomotiva poate trece de la o garnitura de marfa de 900t, tractata la 72 km/h, la o garnitura de pasageri de 500t, trasa cu o viteza de 105 km/h.

TRANSFORMATORUL ESENTIAL
Schema de distributie a osiilor (1-C-1) ascundea o problema constructiva. Amplasamentul asimetric al motoarelor afecta stabilitatea in functionare a locomotivei. Pentru a evita aceasta situatie, s-a montat un transformator de joasa frecventa.
Folosirea acestui echipament era absolut necesara, deoarece reteaua feroviara nu avea retea proprie de productie si distributie de electricitate, ci folosea sistemul national casnic si industrial, prin amplasarea de statii de transformare de-a lungul cailor ferate. Pe de alta parte, a aparut si preocuparea pentru mediu, deoarece energia excedentara revenea in reteaua electrica nationala.

UN SISTEM APARTE, MONORAILUL
Monorailul a aparut la sfarsitul secolului XIX, fiind o preocupare a inginerilor care elaborau un proiect care sa asigure viteze de pana la 160 km/h. Atentia politicienilor si scriitorilor nu a ocolit aceasta idee atat de eficienta. Scriitorul britanic H. G. Wells, autorul unor romane celebre ca Masina timpului, a descris in lucrarile sale un sistem viitor functional, silentios si rapid de transport monorail.
Acest tip de trenuri electrice circula, de regula, pe cai ferate cu circuit inchis. Un astfel de circuit il reprezinta linia monorail suspendata din Wuppertal, Germania, unul din cele mai reusite si fiabile sisteme de acest tip, aflate in exploatare. O astfel de linie este deosebit de utila in zone cu multe intersectii sau unde este necesara traversarea multor cursuri de apa. Cu toate acestea, aplicarea acestor sisteme in practica este dificila, din cauza unei serii de probleme. Astfel, mentinerea stabilitatii pe sau sub o singura sina prezinta deosebit de multe dificultati si necesita amplasarea de sine si roti suplimentare, pentru stabilizarea vagoanelor. In plus, sina si vagonul (in cazul trenurilor suspendate) sunt supuse unor momente de torsiune ridicate, iar problema aceasta inca nu a fost solutionata satisfacator.
Toate solutiile sunt fie prea scumpe, fie prea complicate. Astfel, monorailul se foloseste doar in situatii deosebite, ca in cateva orase americane.

About Vyorel

Check Also

Locomotiva electrica 21-28

Locomotiva electrica 21-28

Locomotivele 21-28 includ dispozitive de circulatie pe calea ferata cu cremaliera, proiectata de Niklaus Riggenbach, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *