Locomotiva electrica 21-28

Locomotivele 21-28 includ dispozitive de circulatie pe calea ferata cu cremaliera, proiectata de Niklaus Riggenbach, si pe cai ferate normale. Aparitia acestor locomotive este legata de un traseu de doar 23,5 km, pe care locomotivele circula diferit in functie de relief. Pantele abrupte pe care trebuie sa le urce trenul au devenit factorul decisiv pentru selectarea sistemului folosit.

UN FURNIZOR DELOC GRABIT
La 12 august 1863, Niklaus Riggenbach si-a patentat calea ferata cu cremaliera. Ideea o avea deja de ceva vreme, inainte sa inceapa proiectarea. Au trecut 6 ani. In 1869, manat de curiozitate si zvonurile despre un sistem american similar, elaborat pentru Muntele Washington, Niklaus a plecat sa studieze mecanismul proiectat si dat in exploatare de inginerul Sylvester Marsh. La intoarecerea din aceasta calatorie, in 1870, Riggenbach a inceput sa experimenteze cu o cale ferata cu cremaliera dintr-o cariera din Ostermundigen, in apropiere de Berna. Incercarile s-au dovedit atat de reusite, incat dupa cativa ani mecanismul a fost folosit pentru calea ferata Jungfrau din Alpii Bernezi, care urca la gara europeana de la cea mai mare altitudine, Jungfrauhoch.

DOUA MOTOARE
Caracteristicile tronsoanelor acestei linii sunt foarte diferite, iar posibilitatile locomotivei depind nu doar de panta, ci si de masa garniturii. Astfel, daca panta maxima nu depasteste 2,5%, masa trenului pentru circulatia in siguranta poate sa ajunga pana la 125 de tone. Pe tronsoanele cu panta de 9% (pe care s-a folosit sina a treia, cu cremaliera), masa nu poate depasi 90 de tone.
In acest scop, in 1914 a fost proiectata locomotiva 21-28, care putea sa circule atat pe sine normale, cat si pe cai ferate cu cremaliera.
Timp de mai multi ani, compania feroviara folosise exclusiv locomotive cu abur, dar, pana la urma, linia a fost electrificata. Locomotivele electrice au fost produse in ateliere proprii ale Cailor Ferate Federale Elvetiene si ale companiei Oerlikon. Locomotivele au fost echipate cu doua motoare independente. Acestea functionau in paralel, dar actionau mecanisme diferite. Astfel, unul actiona rotile dintate pentru mecanismul cu cremaliera al lui Riggenbach, iar celalalt, rotile pentru sinele obisnuite.
Pentru a depasi conditiile dificile ale diferentelor de nivel, au fost construite si alte mecanisme diferite, cum ar fi funicularele. Totusi, locomotiva inovatoare 21-28, care circula pe tronsonul scurt dintre Interlaken si Grindenwald si Lauterbrunnen, construita de inginerii elvetieni pentru linia ferata Jungfrau, ramane cea mai interesanta, gratie sistemului dublu de circulatie.

FRANELE IDEALE
S-a acordat deosebita atentie sistemului de franare. S-a mers pana la montarea a 5 sisteme de franare independente pentru ca, in caz de defectare a unuia, sa opreasca celelalte 4 garnitura, inainte de a se produce vreo catastrofa. Astfel, probabilitatea aparitiei unor circumstante dificile, care sa scoata toate franele din uz, s-a redus aproape la zero. Si, intr-adevar, in lungii ani de exploatare a acestor locomotive nu s-a produs niciun accident grav.

ELECTRIFICAREA IN ELVETIA: O TARA-PIONIER
In secolul XX, in Elvetia a fost proiectata o intreaga serie de inovatii in domeniul tractiunii electrice, care au ajuns pe toate caile ferate europene. O parte din ele erau specifice tarii si dezvoltarii sectorului hidroenergetic spre sfarsitul celul de-al Doilea Razboi Mondial. Principala resursa energetica a Elvetiei a devenit apa, deoarece in timpul razboiului au aparut probleme masive in aprovizionarea cu carbune, combustibilul absolut necesar pentru locomotivele cu abur. Dezvoltarea sectorului hidroenergetic a parut alternativa cea mai logica si viabila, iar in 1944 a inceput sa circule pe linia Berna-Lötschberg-Simplon mica locomotiva Bo-Bo de 80 de tone.
Inovatiile elvetiene nu s-au oprit aici. In 1944, uzina de constructii de locomotive si masini din Winterthur a elaborat un proiect tehnologic de inalta clasa, cunoscut sub denumirea de Lok-2000. Lista inovatiilor tehnologice realizate in cadrul lui este imensa.
Acest sistem, unul din cele mai silentioase din lume, este folosit de diversele companii feroviare din Elvetia, dupa solutionarea problemelor initiale.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1914
Fabricanti	Atelierele Cailor Ferate Federale Elvetiene si Oerlikon
Tensiune de alimentare (c.c)	1500 V
Alimentare	Retea aeriana de contact
Putere	400 CP (298 kW)
Capacitate de tractare	– sine normale 59 kN – sine normale si cu cremaliera 118 kN
Viteza maxima	– sine normale 40 km/h – sine normale si cu cremaliera 118 km/h
Sarcina maxima pe osie	12,5 t
Masa totala	36.500 kg
Lungime totala	8240 mm