Locomotiva Seria YP tip 2-3-1

De dotarea retelei feroviare indiene s-au ocupat initial britanicii, iar influenta aceasta s-a pastrat in India aproape un secol. Totusi, nu exista un plan initial comun, iar din aceasta situatie au rezultat problemele cailor ferate indiene, probleme care mai exista si azi.

PATRU ECARTAMENTE
Dificultatea era reprezentata de numarul mare de companii feroviare si de absenta coordonarii intre ele. S-a ajuns, astfel, sa se foloseasca locomotive de cele mai diverse tipuri constructive si linii cu 4 ecartamente diferite. Situatia e absurda: diferentele nesemnificative intre ecartamente nu se justificau nici prin cheltuielile suplimentare pentru infrastructura, nici prin divergentele intre diferitele sisteme.
Odata cu aparitia locomotivelor mai puternice, au fost instituite si doua comisii de standardizare, active in 1905, pentru a reglementa intr-o oarecare masura activitatea feroviara. Acestea au stabilit tipurile constructive si denumirile locomotivelor pentru fiecare tip de ecartament. Prima litera din denumirea seriei locomotivei denumeste acum tipul de ecartament caruia ii este destinata. Astfel, locomotivele de tip X erau destinate ecartamentului ingust, Y, celui de 1 m, iar Z si Q ecartamentelor inguste, intre care exista o diferenta de 38,1 cm. Seria YP a fost creata pentru trenurile care circulau pe linii cu ecartament de 1m, a caror lungime totala pe intregul subcontinent era de 25.500 km.

PHILADELPHIA-MUNCHEN-GLASGOW-JAMSHEDPUR
Pana la aparatia seriei YP in 1949, timp de aproape un secol, locomotivele pentru caile ferate indiene fusesera produse in Marea Britanie, iar abordarea constructiva era tipic britanica. Dupa al Doilea Razboi Mondial, insa, Anglia nu a mai reusit sa asigure materia prima necesara pentru cresterea exporturilor feroviare catre fosta sa colonie, iar in India au aparut locomotive produse in SUA. Procesul de productie l-a preluat uzina Baldwin din Philadelphia. Aici s-au construit primele 20 de locomotive cu abur de serie YP, pe baza modelului pe care americanii il exportasera deja in India cu un an inainte.
Noua locomotiva se deosebea de modelul anterior prin dimensiunile putin mai mari si prin simplificarea tehnica: unele dintre role au fost inlocuite cu bucse.
Primele exemplare au fost fabricate in America, dar era nevoie de multe locomotive si producatorul nu reusea sa le livreze, din care motiv comenzile erau fabricate si in alte uzine, cum ar fi Krauss-Maffei din Munchen si de consortiul de constructori de locomotive North British Locomotive din Glasgow. Aceste trei uzine au livrat in India cca. 300 de locomotive seria YP 2-3-1. Restul de peste 500 de exemplare au fost fabricate in India, dovedind curajul in materie de cai ferate al acestei tari. Producatorul a fost Tata Engineering & Locomotive Co. din Jamshedpur. Acesta a fost primul centru siderurgic din India, infiintat de Jamsetji Nusserwanji Tata, magnat renumit, care a creat un adevarat imperiu economic si la a carui initiativa a fost construit legendarul hotel Taj Mahal Palace.

ULTIMA LOCOMOTIVA
Locomotiva YP a incheiat ultimul capitol al tractiunii cu abur din India. Printre locomotivele din aceasta seria s-au aflat si ultimele locomotive cu abur pentru transportul de pasageri.
In total, in 30 de ani s-au fabricat 871 de astfel de locomotive. In aceasta perioada, influenta britanica din India a scazut, iar constructia de locomotive a incepu sa se alinieze mai degraba la standardele si gusturile americane.
Locomotivele cu abur de pe liniile ferate indiene cu ecartament de 1m nu a fost complet inlocuite cu locomotive Diesel nici acum, iar locomotive din seria YP mai pot fi vazute pe anumite tronsoane.

NORTH BRITISH LOCOMOTIVE
La sfarsitul sec. al XIX-lea, Statele Unite ale Americii au inceput o politica extrem de agresiva de exporturi, care a condus la o serie de modificari structurale in constructia de locomotive in Europa. Una dintre acestea a fost infiintarea North British Locomotive, care a reunit 3 firme importante constructoare de locomotive (Sharp Stewart, Nielson si Dubs), consolidandu-si fortele pentru a concura cu americanii.
Toate cele 3 companii activau in domeniu de mult timp si beneficiau de o vasta experienta in domeniul constructiei de locomotive. Sharp, Stewart & Co. a fost fondata in 1828 de Thomas Sharp si Richard Roberts si, in urma succeselor obtinute, si-a mutat uzinele din Manchester in Glasgow. Henry Dubs si-a inceput cariera in anii 1830, iar in 1864 si-a infiintat propriile ateliere in Polmadie, Glasgow.
Sub noul nume, cele 3 companii constructoare de locomotive au continuat sa-si exporte produsele in Spania, Cuba, Rusia, Noua Zeelanda si alte cateva tari pana in 1962.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1949
Comanditar	Serviciul Central de Standardizare, India
Producatori	– Baldwin Locomotive Works, Philadephia, – Krauss-Maffei, München – North British Locomotive, Glasgow – Tata Engineering & Locomotive Co., Jamshedpur, Bihar
Capacitate de tractare	8731 kg
Sarcina pe osie	10,66 t
Cilindree	(2) 187 x 610 mm
Diametrul rotilor directoare	1372 mm
Suprafata radianta a cazanului	103 m²
Supraincalzitor	31 m²
Suprafata gratarului	2,6 m²
Combustibil	9,75 t
Apa	13,6 m3
Masa pe rotile libere	31.300 kg
Masa totala	99.110 kg
Lungime totala	19.088