Renasterea reginei cailor ferate bavareze

In 1967 s-a aprins pentru ultima data focul in arzatorul locomotivei bavareze cu abur S 3/6. Se parea ca regina cailor ferate bavareze avea sa paraseasca pentru totdeauna sinele.

Desigur, in Muzeul Stiintelor Naturii si Tehnologiei din München se puteau admira locomotivele autentice si reconditionate, printre care si magnifica 3634 (seria 18 451). Dar de locomotiva S 3/6 in actiune nu putea fi vorba deloc: in anii 1960, masurile de conservare a locomotivelor cu abur casate se limitau, in principal, la o ultima vopsire in strat gros.
Inginerul elvetian Serge Lory nu s-a putut impaca deloc cu aceasta situatie. In 1960 a cumparat locomotiva 18 478 casata de la Deutsche Bahn, la pret de fier vechi si a inceput sa o restaureze inca din Lindau, iar din 1966 a continuat restaurarea in Elvetia. A incercat sa se conformeze cat mai exact originalului produs de uzina Maffei. In 1970, aceasta restaurare nu era deloc simpla: Lory a trebuit sa caute piese de schimb in intreaga Europa. A decedat in 1981, inainte sa-si finalizeze proiectul.

INTOARCEREA IN BAVARIA
Un alt elvetian, Christoph R. Oswald, a cumparat locomotiva si a continuat sa o reconditioneze in atelierul Samstagern al cailor ferate elvetiene din regiunea sud-estica. In 1993 a vandut locomotiva la licitatie. A fost cumparata de Muzeul Feroviar al Bavariei din Nördlingen, fondat in 1969 de societatea entuziastilor feroviari bavarezi. Dupa multi ani de eforturi colective, acestia aveau o experienta vasta in domeniul repunerii in functiune a locomotivelor proprii si al renasterii depoului Nördlingen.
Gratie eforturilor si entuziasmului membrilor acestei societati si unui modest sprijin din partea uzinei constructoare de locomotive cu aburi a Deutsche Bahn, locomotiva a fost repusa in functiune in Meiningen, la 26 aprilie 1996, dupa 37 de ani. Pana in acel moment, S 3/6 nu se mai deplasase autonom pe sine de 29 de ani.

REPUNEREA IN FUNCTIUNE
Repunerea in functiune a unei locomotive dupa trei sferturi de veac n-a fost deloc usoara. Mantaua cazanului, cabina mecanicului, tenderul si piesele mobile au trebuit, in majoritate, sa fie fabricate din nou. Pana la urma, toate aceste lucrari au fost efectuate cu succes de membrii societatii sus-mentionate. Pe langa cercetari si restaurarea osiilor, butucilor si spitelor rotilor, cilindrilor, pieselor mecanismului de actionare si cazanului, a fost nevoie si sa se asigure operarea in siguranta a tehnologiei vechi. De aceasta s-au ocupat exclusiv firme specializate. Muzeul feroviar a reusit sa convinga cateva firme sa acorde sponsorizari. Participarea la un proiect de restaurare tehnologica istorica de mare vizibilitate le asigura acestora o imagine pozitiva. Cele mai indelungate discutii si cele mai complexe cercetari au fost cele legate de vopseaua veridica din punct de vedere istoric. Conform cercetarilor preliminare ale lui Serge Lory, ar fi fost de preferat ca schema de culori sa nu fie negru cu sasiu rosu (Rechsbahn), ci cea regionala. Care nuanta de verde era cea corecta? Cea mai importanta sursa de informatie au fost machetele de locomotive bavareze 1:10, de inalta calitate, din coletiile Muzeului Transportului din Nürnberg si Muzeului Stiintelor Naturii si Tehnologiei din München, lucrari metalice executate cu mare indemanare, uneori chiar in atelierele-scoala de reparatii. Aceste ateliere nu tineau seama, totusi, de normele contemporane in materie de culori. Optiunile erau nenumarate. Si cine stie daca mai corespunde culoarea cu cea originala, dupa un secol de vitrina. Dar surprizele sunt inevitabile chiar daca se ia culoarea machetei si se transfera pe locomotiva adevarata, deoarece perceptia umana a obiectelor mici si mari difera substantial. In 1996, in Nördlingen, in principal pe baza consultarii fostilor angajati, s-a ales o culoare pe care majoritatea a criticat-o, parandu-li-se ,,prea iarba verde”.

TRANSFORMARILE LOCOMOTIVEI CU ABUR
Inainte de reparatiile suplimentare a fost necesar sa se adune noi fonduri. Reprezentantii firmei Märklin, sponsor principal si producator al musicalului Ludwig al II-lea, au considerat ca locomotiva care face curse speciale in Alpii din sudul Bavariei trebuia sa fie de culoare albastru-cobalt (albastru regal). Pentru bani, se poate orice… Locomotiva 3673 arata, oricum, foarte elegant in albastru in care a fost vopsita in anul 2000. Aceasta actiune a fost confirmata si de faptul ca in anumite perioade de dinainte de Primul Razboi Mondial si in 1924, locomotivele S 3/6 au fost, intr-adevar, albastre. Ulterior, Märklin a cerut ca locomotiva sa fie vopsita in schema originala a expresului Rheingold din 1928, in culori pe care nu le-a avut niciodata: violet si ivoar, cu sigla sponsorului pe tender.
In toamna lui 2003 s-a incheiat distractia si eroina noastra a revenit la hainele verde-inchis, cu finisaj decorativ. 3673 arata exceptional acum, desi nu poate nimeni nici sa confirme, nici sa infirme ca locomotiva istorica S 3/6 arata la fel.