Prin Alpii Martimi

Linia Tende, care leaga Franta de Italia, este o exceptionala linie montana de mare inaltime, cu nenumarate tuneluri si pante uimitoare.

Constructia primelor trasee feroviare din nordul Mediteranei a inceput la jumatatea secolului al XIX-lea. In 1874 a fost inaugurata linia Torino-Savona. Primul proiect al liniei peste Tende, foarte apropiata de traseul celei actuale, a fost prezentat in 1865. In 1883 a inceput constructia liniei in Cuneo.

INTRE FRANTA SI ITALIA
Constructia tunelului de 8 km a inceput in 1889 si s-a incheiat in 1898. Dupa inca doi ani, in Franta s-a decis constructia tronsonului intre Nisa si Breil-sur-Roya, continuand pana la granita. In partea italiana au aparut probleme topografice si pentru a continua constructia, italienii trebuiau sa construiasca un al doilea tunel spre varf. Francezii aveau si ei probleme cu marcarea granitei, fiind semnat un acord de colaborare bipartita.
Totusi, la constructia tunelului a fost incalcat teritoriul strain. In 1904 s-a semnat un acord franco-italian, prin care se stabilea anul 1914 ca termen de finalizare a tronsonului.

• 

In 1908 a inceput constructia traseului intre Ventimiglia si granita pe cursul inferior al raului Roya, spre Breil-sur-Roya. In 1914, in Franta, constructia a fost intrerupta de izbucnirea Primului Razboi Mondial, lucrarile de constructie continuand doar in Italia. In 1928 a inceput circulatia regulata pe traseul Ventimiglia-Cuneo, precum si intre Nisa si Breil-sur-Roya. In anii 1930 linia a fost electrificata. Odata cu renuntarea la dubla schimbare a locomotivei, calatoria intre Ventimiglia si Cuneo s-a scurtat cu 30 de minute. A aparut si noua varianta montana, mai scurta, a traseului: trenurile de pasageri fara transfer de pe Riviera spre Berlin si Geneva circulau prin Tende.

Criza economica si inrautatirea relatiilor politice intre Italia si Franta din 1937 au condus la o reducere semnificativa a transporturilor intre cele doua tari. La inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, transportul transfrontalier se oprise aproape complet. Linia a fost sabotata de cateva ori. In vara lui 1945 s-a reluat exploatarea caii ferate Nisa-Sospel, iar apoi a tuturor tronsoanelor. In 1963, Italia a propus constructia ramurii Ventimiglia-Vievola. Franta si-a dat acordul dupa ce Italia si-a asumat integral costurile de constructie pe teritoriul francez. Linia a fost inaugurata la 6 octombrie 1979.

PERICOLE POLITICE SI NATURALE
Din cauza tensiunilor politice dintre Franta si Italia, linia a fost fortificata. In asa masura, de fapt, incat unele portaluri de tuneluri au fost prevazute cu ambrazuri. In alte locuri se pot observa si azi ruinele unor forturi masive. Conditiile topografice au condus la necesitatea de a amplasa nenumarate constructii civile, cum ar fi, de exemplu, 20 de tuneluri, printre care Col de Braus, cu o lungime de 5938m, intre Breil-sur-Roya si Nisa, si tunelul de varf pe sub Pasul Tende, cu o lungime de 8099m.
Dintre tuneluri, 8 sunt in curbe sau serpentine, cucerindu-se, astfel, diferenta de nivel. Pe ramura secundara mai sunt inca 8 tuneluri. Doua dintre viaductele majore, Scaravissi si Saorge, au fost finalizate in 1923. In plus, pe magistrala se afla 10 viaducte, iar pe linia secundara, 8.
Regiunea strabatuta de calea ferata este inca activa geologic. Astfel, in orice moment sunt posibile alunecari de teren sau de roci. Acestea vizeaza, in primul rand, tronsonul intre Breil-sur-Roya si Nisa. Din acest motiv, linia este prevazuta cu fire de alarma. Daca firul se rupe din cauza alunecarilor de roci, se declanseaza imediat un semnal de intrerupere a circulatiei.

PESTE MUNTI, DINTR-O TARA IN ALTA
La cateva minute dupa Cuneo se termina campia Padului. Pantele abrupte cu serpentine si intoarceri de 360 de grade sunt parcurse peste nenumarate viaducte. Prima oprire importanta este Limone-Piemonte. Apoi trenul parcurge 8 km prin tunelul de varf. Dupa inca 10 minute, pasagerii trec pe teritoriul Frantei. Peisajul se schimba substantial. Nu e de mirare, la diferenta de nivel de aproape 1000m, cu trenul aflat in fundul vaii Roya. Prin orase pitoresti ca Tende si Saint-Dalmas, care amintesc de vremurile bune de alta data, trenul ajunge in importantul nod feroviar Breil-sur-Roya. Aici se afla un muzeu al transporturilor cu cateva exponate interesante. In fata, imediat dupa Breil-sur-Roya, se afla Col de la Roya, chei atat de abrupte, incat pe alocuri par sa semene cu un canion. Tunelurile si viaductele se insira unul dupa celalalt la distanta de doar cativa metri.
Treptat, trenul depaseste vaile afluentilor. Pe ultimii km peisajele nu mai sunt atat de uimitoare, valea se largeste suficient ca sa incapa si calea ferata, si soseaua.
Trenul traverseaza Roya pentru ultima data la Ventimiglia pe un uimitor viaduct cu arce, inainte de a ajunge in gara-terminus si la magistrala Genova-Nisa.