Locomotiva seria 12 tip 2-2-1

E regretabil doar ca minunatul experiment cu locomotivele belgiene din seria 12 a fost intrerupt de al Doilea Razboi Mondial. In 1939, aceste locomotive tractau initial trenurile express intre Bruxelles si Oostende. In septembrie, acelasi an, in Europa incepea un oribil conflict, iar Belgia era direct vizata. Unul din nenumaratele efecte ale acestei situatii a fost incetarea circulatiei locomotivelor din seria 12.

INNOIREA SOCIETATII FEROVIARE
In acea perioada, societatea feroviara, cunoscuta din 1926 sub acronimul SNCFB, purta de un an o noua denumire: Société nationale des chemins de fer belges/Societatea Nationala de Cai Ferate a Belgiei (SNCFB). A inceput o noua restructurare a companiei. Se planificase vanzarea a 50 % din actiuni, schimbarea sistemului de administratie, o mai mare autonimie a companiei. Structura urma sa fie mai degraba asemanatoare unei societati private, nu publice, cum era de fapt.

DE LA BRUXELLES LA OOSTENDE
In aceasta companie innoita a aparut ideea de a asigura circulatia trenurilor cu curse private si numar mic de pasageri, reducand garniturile la trei vagoane. Noile locomotive trebuiau sa scurteze durata calatoriei de 121 km intre Bruxelles si Oostende, cu o singura oprire, in Bruges. Reducerea garniturilor la doar trei vagoane avea si ea ca scop marirea vitezei de deplasare. Ideea a fost un succes, indeosebi pe portiunile drepte ale traseului. Drept urmare, autoritatile au fost silite sa limiteze viteza expresurilor la 140 km/h.
Pentru a reduce la minimum balansul la viteze mari, s-au proiectat motoare cu cilindri interni. Pentru a fi mai usor accesibili (una din cele mai raspandite probleme in acest caz), erau montati pe sasiu, pe modelul american, spre deosebire de traditia britanica de a-l monta pe placa de baza. Proiectul a fost finalizat prin montarea de placi deflectoare pe tender, imprumutate de la modele mai vechi.

NOUA INVENTIE A LUI COCKERILL
Comanda pentru noua locomotiva a primit-o uzina Cockerill din Seraing, Belgia. Familia Cockerill facea parte din elita producatorilor de locomotive cu abur. Inca de la mijlocul secolului al XIX-lea, locomotivele lor tandem circulau pe renumita linie Semmering care lega direct Viena de Semmering, prin Alpi.
Aceasta locomotiva a circulat mai putin de o luna inainte de a-si asigura locul in istoria feroviara. Prin noua serie, proiectata special pentru viteza, constructorii si fabricantii au reusit sa isi atinga in mod sclipitor abiectivele. Modelele ulterioare nu au reusit sa tina pasul cu aceasta minunata locomotiva aerodinamica. Pe de alta parte, aceasta a fost ultima locomotiva cu abur cu formula 2-2-1 de distributie a osiilor. A reusit sa atinga un record mondial in materie de circulatie regulata. Locomotiva a fost cea mai importanta realizare din epoca aburului a Societatii Nationale de Cai Ferate a Belgiei. Gratie principiilor tehnice originale folosite in constructia si aspectului mai atractiv din punct de vedere estetic, trenurile tractate de aceste locomotive circulau cu viteza mare, spre satisfactia personalului feroviar si a pasagerilor expresului.

SOCIETATEA NATIONALA DE CAI FERATE A BELGIEI
Aparitia transportului feroviar in Belgia a fost strans legata, ca in multe alte tari europene, de nevoile industriei extractive a carbunelui. Initial, deplasarea pe sine se facea cu cai. Apoi, in 1830, dupa declararea independentei fata de Tarile de Jos, a inceput constructia retelei feroviare pe o scara mai larga. In prima etapa a fost finantata de stat, iar in 1835 s-a deschis prima linie: Mechelen-Bruxelles.
In 1842 reteaua de cai ferate avea 559 km in total. Din acest moment s-au deschis oportunitatile pentru investitii private, si diferite companii britanice, franceze si germane au inceput sa se bata pentru comenzi. Britanicii au fost primii care s-au bucurat de succes, dar incercarile lor se incheiau adesea in faliment, de multe ori din cauza politicilor de subsidii, care au condus la aparitia unui numar excesiv de linii private. Participarea francezilor a fost motivata de interesele industriei extractive a carbunelui si a contribuit in masura insemnata la dezvoltarea retelei feroviare belgiene. In 1844-1870, firmele straine au montat 2221 km de sine. Reteaua feroviara de stat s-a dezvoltat mai lent in perioada susmentionata. In 1870 insuma 869 km.
Intre 1870 si 1914, autoritatile belgiene au derulat o politica de protejare si consolidare a retelei de stat, infiintand societatea Grand Central Belge, o societate feroviara masiva, si incepand sa cumpere linii private. Ocupatia germana din 1914-1918 a dus la folosirea cailor ferate cu preponderenta in scopuri militare, situatie repetata si in al Doilea Razboi Mondial. In anii de pace au continuat achizitiile de linii private.
In 1926 s-a infiintat Societatea Nationala de Cai Ferate a Belgiei. Ultimele linii au fost achizitionate in 1948, iar societatea feroviara a devenit proprietara unica a intregii retele feroviare. Pentru o organizare mai eficienta a activitatii, in 2005 societatea a fost scindata in trei companii, in continuare controlate de stat.

DATE-CHEIE
Darea in exploatare	1939
Fabricanti	Cockerill, Seraing, Belgia
Comanditar	Societatea Nationala de Cai Ferate a Belgiei
Capacitatea de tractare	12.079 kg
Sarcina pe osie	23.950 kg
Cilindree	(2) 480 x 720 mm
Diametrul rotilor directoare	2100 mm
Aria de incalzire	161 m²
Supraincalzitor	63 m²
Presiunea aburului	18 kgf/cm²
Suprafata gratarului	3,7 m²
Combustibil	8 t
Apa	24 m3
Masa pe rotile libere	45.810 kg
Masa totala	89.500 kg
Lungime totala	21.190 mm