Trenul pustiului

Desert Express, care a intrat in circulatie in 1998, a devenit bunul cel mai de pret al companiei Transnamib.

Cea mai mare parte a suprafetei Republicii Namibia este desertica. Cand, in 1884, Imperiul German a fondat colonia germana a Africii de Sud-Vest, micul numar de crescatori de vite care o compuneau in mare parte, folosea pentru transport care cu boi. Acestea parcurgea cei 350 km dintre portul comercial german Swakopmund si capitala Windhoek in aproximativ 3 saptamani. Chiar si corespondenta ajungea la destinatie, pe acelasi traseu, in 10 zile. Totusi, in prima etapa, din cauza numarului neinsemnat de locuitori si a absentei cererii pentru trasport de marfuri grele, nu au existat initiative de constructie de cai ferate.

SCHIMBAREA MIJLOACELOR DE TRANSPORT
Constructia caii ferate spre Swakopmund, cu un ecartament de 600mm, care lega portul de interiorul tarii, a inceput dupa ce, in 1897, peste bovina a paralizat aproape complet transportul de marfuri grele. Lucrarile au fost efectuate de 4 ofiteri, 290 de soldati si 800 de localnici. La 1 iulie 1900, conducerea Cailor Ferate Imperiale a inaugurat circulatia regulata pe traseu. Trenul de pasageri care circula saptamanal parcurgea cei 194 km in 16 ore, cu o oprire de o ora in Jakalswater. Aici se incheia traseul trenurilor de marfa. Mai ramasesera de construit 188 km de cale ferata pana in Windhoek si de gasit traseul optim.

In 1902 a fost finalizata intreaga ruta, cu o lungime de 382 km. La 31 martie 1910, la finalul sezonului de transport, se transportasera 27.400 de tone de marfuri, iar distanta totala circulata era de 380.000 km-tren.
Concomitent, in paralel cu calea ferata de stat pana la Karibib, a inceput constructia caii ferate Otavi, cu un traseu mai bun, mai solida si dotata cu locomotive mai puternice. Aceasta a permis scurtarea calatoriei pe tronsonul Swakopmund-Onguati-Karibib. De la 1 aprilie 1910, compania a preluat toate transporturile directe spre Windhoel. Concomitent, compania feroviara de stat a incetat transportul direct pe aceasta ruta.
Se foloseau locomotive-tender Henschel Cn2T, simple sau in tandem, cu legatura sub cabina mecanicului. Puterea legendarelor Zwillinge (gemene) era de doua ori 40 CP. Se folosea cu indicele de exploatare general. Locomotivele erau denumite A si B (plafonul cabinei mecanicului locomotivei A era deasupra locomotivei B). In tandem, regulatoarele si manetele de directie erau cuplate, permitand operarea locomotivei de catre un singur mecanic. Daca era folosite separat, cabina mecanicului era protejata cu balustrade sau perete de protectie la inaltimea taliei.

INFLUENTA RAZBOIULUI
De la inceputul Primului Razboi Mondial, trupele germane coloniale, asaltand interiorul tarii, au distrus tronsoane extinse din calea ferata Otavi, precum si vechile sine ale caii ferate de stat, pentru a incetini inaintarea inamicului. Britanicii au construit 37 km de cale ferata cu ecartament de 1067 mm din Walvis Bay in Swakopmund si apoi, in cel mai scurt timp, au reparat calea ferata avariata. Pe langa ca au largit ecartamentul tronsonului pana la Usakos (ecartament Cape Town), au schimbat complet si traseul unor tronsoane ale liniei Otavi.
Dupa infrangerea Germaniei, colonia germana a Africii de Sud-Vest a trecut, dupa Primul Razboi Mondial, sub mandatul Ligii Natiunilor, in componenta Uniunii Sud-Africane. Din 1922, reteaua feroviara s-a aflat in grija cailor ferate sud-africane. Au fost adoptate masuri de extindere si reconstructie, printre care conexiunea inceputa in 1916 cu reteaua feroviara sud-africana si trecerea completa la ecartament de 1067 mm a intregului tronson Swakopmund-Windhoek, finalizata in 1961. In plus, dar nu in ultimul rand, din cauza deficitului de apa si a costului ridicat al carburantului, s-a trecut la propulsia Diesel. In 1959, compania americana General Electric a primit o comanda in valoare de 28,8 de dolari pentru 115 locomotive Diesel electrice, cea mai mare din intreaga istorie a cailor ferate sud-africane. In 1990, dupa un protectorat care a durat mai mult de un secol, Africa de Sud a recunoscut in sfarsit independenta Namibiei, sub numele de Republica Namibia. Din acest moment, titular si operator al retelei feroviare a devenit compania de stat Transnamib.

O EXCEPTIE LUXOASA
In momentul de fata, principalul domeniu de activitate al companiei feroviare namibiene este transportul de marfa. Transportul de pasageri are un rol minor: chiar si pe rutele principale circula rareori mai mult de un tren de pasageri pe zi, adesea noaptea, pentru a se economisi energia electrica pe care o consuma instalatiile de aer conditionat.
Dar, daca entuziastii si turistii doresc sa calatoreasca pe caile ferate din Namibia, aceasta se datoreaza trenului reprezentativ al Transnamib, renumitul Desert Express.
Data in exploatare la sfarsitul anilor 1990, aceasta garnitura a fost reparata capital. Vacante de lux cu vedere la neegalatul desert Namib si Muntii Spitzkopje din saloanele trenului echipat integral cu aer conditionat. Mai este dotat si cu un bufet si un vagon-restaurant Welwitschia, care ofera cine cu 3 feluri de mancare: aperitive, feluri principale si deserturi gatite in vagonul-bucatarie alaturat.
Restul vagoanelor cuprind 24 de compartimente cu 3 locuri. Acestea au aer conditionat, incalzire si baie separata.
Din Windhoek in Swakopmund (sau retur) trenul parcurge 371 km. Traseul traverseaza masivul muntos central si minunatele dune din Desertul Namib. Calatoria cu Desert Express dureaza cam 20 de ore. Pe traseu sunt prevazute cateva opriri in timpul carora pasagerii pot vedea cum se hranesc leii, pot sa urce pe una dintre giganticele dune sau sa admire apusul sorbind un cocteil.

TREI ZILE IN PARCUL NATIONAL ETOSHA
Pe langa calatoriile lunare intre Windhoek si Swakopmund, trenul de lux mai parcurge, ocazitional, si alte rute ale retelei Transnamib: de exemplu, o excursie de trei zile in Parcul National Etosha (Intinderea Alba) ofera o minunata oportunitate de a va bucura de renumitul parc national namibian in conditii de lux si intr-o atmosfera linistita. Lacul sarat intins, inconjurat de savana, se umple cu apa in sezonul ploios, iar in cel secetos e complet secat. Puteti sa admirati viata animalelor salbatice in orice perioada a anului.